Gânduri despre bine si rău

EGALITATEA

Dumnezeu nu este Dumnezeul egalităţii, ci al dragostei. Egalitatea ar înlătură toată dreptatea şi toată dragostea, ar înlătură toată moralitatea. Oare soţul îşi iubeşte soţia din pricina egalităţii ? Mama îşi iubeşte oare copilul din pricina egalităţii? Prietenul îşi iubeşte oare prietenul din pricina egalităţii ? Inegalitatea este temelia dreptăţii şi reazemul (sprijinul) dragostei. Câtă vreme dăinuieşte dragostea, nimeni nu se gândeşte la egalitate. Câtă vreme domneşte dreptatea, nimeni nu vorbeşte despre egalitate. Când se pierde dragostea, oamenii vorbesc despre dreptate şi gândesc la egalitate. Când, odată cu dragostea, piere şi dreptatea, oamenii vorbesc despre egalitate şi se gândesc la imoralitate. Adică, când morala piere, imoralitatea îi ia locul. Din mormântul dragostei răsare dreptatea, din mormântul dreptăţii răsare egalitatea.

CERCETAREA

Cercetarea ucide dragostea. De aceea ştiinţa este aşa de rece. Şi de aceea nici nu se vorbeşte despre frumuseţea ştiinţei, ci numai de folosul ştiinţei. Omul îndrăgostit nu întreabă nici de neamul, nici de vârsta, nici de averea iubitei sale. Şi sufletul înduhovnicit, adică sufletul arzând de dragoste pentru Dumnezeu, cu mare neplăcere se lasă în cercetarea lui Dumnezeu. Dragostea alungă intelectul ca pe-o iscoadă nefolositoare. Dar, în schimb, uneşte trei raze la un loc: mintea, inima şi sufletul, şi le aprinde într’o singură flacără.

FELURITELE BUNURI

Dacă crezi în Dumnezeu şi gândeşti că bunurile simţurilor şi ale firii sânt singurele bunuri pe care Dumnezeu le dă omului, atunci cugeţi foarte jos despre Dumnezeu. Toate bunurile simţurilor şi ale firii se sfârşesc cu amărăciune. Iar Dumnezeu nu este un vânător care momeşte cu dulceţuri fiarele în groapă. Bunurile firii şi ale simţurilor sânt daruri de mâna a doua ale lui Dumnezeu. Darurile lui Dumnezeu de mâna întâi, pe care Dumnezeul le dă nemijlocit, sânt darurile duhovniceşti. Dumnezeu le dă oamenilor bunurile firii şi ale simţurilor cu un singur rost: ca să-şi aducă aminte de bunurile mai înalte, mai dulci şi mai trainice. Cu adevărat, fără de minte va fi cel ce nu înţelege acest lucru, şi nefericit cel ce nu-şi însuşeşte acest lucru. Bunurile firii şi ale simţurilor, împreună cu tot cosmosul, sânt doar o poftire la ospăţul împăratului, prin vestirea bucatelor şi a darurilor, a cântărilor şi a jocurilor. Fericit este cel ce se bucură de poftire şi se grăbeşte să-i răspundă. Fericit cel ce socoteşte poftirea, poftire. Dar vai de acela, de două ori vai de acela care va socoti poftirea împăratului drept adevărat ospăţ, şi lăudânduse şi bucurându-se nebuneşte de ea, uită să mai răspundă poftirii împăratului.

LUPTA PENTRU EXISTENTĂ

Să nu crezi în marea iluzie care se numeşte „lupta pentru existenţă.” Această vorbă are înţeles numai dacă înseamnă luptă pentru Dumnezeu, altfel e lipsită de înţeles. Iar pentru cel ce şi-a găsit viaţa în Dumnezeu, nu mai este nici o luptă pentru existenţă. Dumnezeu nu este în nici o luptă cu nimeni. Singură prezenţa lui Dumnezeu aduce biruinţa lui Dumnezeu. Lupta pentru a fi, în înţelesul obişnuit al cuvântului, înseamnă lupta pentru menţinerea cât mai lungă a trupului aici, pe pământ. Aceasta, deci, nu este o luptă pentru viaţă, ci o luptă pentru trup. Că această sintagmă este iluzorie se poate vedea limpede din faptul că oamenii care nu au cunoscut-o, n’au trăit nici mai puţin cu trupul, şi nici mai nefericiţi decât cei care au trăit urmându-o. Ci chiar dimpotrivă! Viaţa nu se răpeşte, viaţa se dă de bunăvoie de către Dătătorul de viaţă. Cine răpeşte viaţa, aceluia i se ia viaţa de la el. Închipuieşte-ţi că oalele pline cu untdelemn ar începe să se lupte între ele pentru a vedea care vor rămâne şi care vor pieri. Ce va face olarul? Mai întâi va goli untdelemnul din oale, deoarece untdelemnul este mai de preţ decât oalele, şi va privi apoi un timp lupta hazlie a oalelor goale, iar în cele din urmă le va sparge pe toate şi va face altele noi. De la cei ce se luptă pentru viaţă, necugetând la Dumnezeu ca la izvorul vieţii, Dumnezeu îşi retrage viaţa şi pe ei îi lasă ca pe oalele goale.

ÎN NUMELE LUI DUMNEZEU

Tot ce ai pierdut pentru Dumnezeu, ai păstrat; tot ce ai păstrat pentru tine, ai pierdut. Tot ce ai dat în numele lui Dumnezeu, ai dat cu dobândă; tot ce ai dat în numele măririi şi deşertăciunii tale, ai aruncat în apă. Tot ce ai primit de la oameni ca de la Dumnezeu, ţi-a adus bucurie; tot ce ai primit de la oameni ca de la oameni, ţi-a adus griji.

O LUME MAI  BUNĂ

Dumnezeu este marele bogat care joacă în această lume rolul marelui sărac. El îngăduie tuturor făpturilor sale să se îmbogăţească cu ceea ce vor şi astfel să pară mai bogate ca El. Însă oamenii duhovniceşti, al căror duh este treaz spre vederea lumilor mai înalte şi mai bune, se simt săraci, cu toată bogăţia acestei lumi, şi ştiu fără îndoială că îi aşteaptă o bogăţie mai de preţ şi mai trainică în acele lumi mai înalte şi mai bune, unde Dumnezeu se vădeşte a fi marele bogat. Ziditorul este atât de milostiv şi de oameni iubitor încât, dacă nu ar fi zidit dintru început o lume mai bună decât aceasta, ar zidit-o acum doar din pricina dorinţei fierbinţi a milioanelor de făpturi omeneşti care au plătit şi plătesc preţul acelei lumi. Iar duhurile cele mai înalte, cei mai înflăcăraţi iubitori de Dumnezeu nu râvnesc după nici o lume zidită, ci după Cel ce zideşte lumile.

- Sf. Nicolae Velimirovici -

Principiile miracolelor

1. Miracolele nu au o ordine a dificultatii. Unul nu e “mai greu” sau “mai mare ” decat altul. Sunt toate la fel. Toate expresiile iubirii sunt maxime.

2. Miracolele ca atare nu conteaza . Singurul lucru ce conteaza e sursa lor , care intrece cu mult orice evaluare.

3. Miracolele se produc firesc, ca expresii ale iubirii. Adevaratul miracol e iubirea care le inspira. In acest sens, tot ce vine din iubire este un miracol.

4. Toate miracolele insemna viata, iar Dumnezeu este Datatorul de viata. Vocea lui te va indruma foarte concret. Ti se va spune tot ce e nevoie sa stii.

5. Miracolele sunt deprinderi si trebuie sa fie involuntare. Nu trebuie sa fie sub control constient. Miracolele selectate constient pot fi dirijate gresit.

6. Miracolele sunt firesti. Cand nu se produc, ceva nu e in regula.

7. Miracolele sunt dreptul fiecaruia , dar mai intai e necesara o purificare.

8. Miracolele vindeca pentru ca suplinesc o lipsa; sunt savarsite de cei ce au temporar mai mult decat cei ce au temporar mai putin.

9. Miracolele sunt un fel de schimb. Ca toate expresiile iubirii, mereu miraculoase in adevaratul sens, schimbul inverseza legile fizice. Ele aduc mai multa iubire celui ce da si celui ce primeste.

10. Utilizarea miracolelor ca spectacole pentru inducerea credintei e o neintelegere a rostului lor.

11. Rugaciunea este mijlocul de propagare al miracolelor. E un mijloc de comunicare al creatului cu Creatorul. Prin rugaciune iubirea se primeste; prin miracole iubirea se exprima..

12. Miracolele sunt ganduri. Gandurile pot exprima nivelul inferior sau trupesc al experientei ori, nivelul superior sau spiritual al acesteia. Unul face fizicul; celalalt creaza spiritualul.

13. Miracolele sunt totodata inceputuri sau sfarsituri, modificand astfel ordinea temporala. Sunt intotdeauna afirmatii ale renasterii, care par sa mearga inapoi, dar defapt merg inainte. Ele desfac trecutul in prezent si elibereaza viitorul.

14. Miracolele stau marturie pentru adevar . Ele sunt convingatoare pentru ca se nasc din convingere. Fara convingere , degenereaza in magie, care nu are minte si este de aceea, distructiva; sau, mai bine spus, utilizarea necreatoare a mintii.

15.Fiecare zi ar trebui inchinata miracolelor. Rostul timpului este sa iti permita sa inveti cum sa folosesti timpul in mod constructiv. El este, asadar, un instrument didactic si un mijloc de a atinge un scop.  Timpul va inceta cand nu va mai fi util la facilitarea invatarii.

16. Miracolele sunt mijloace didactice de a demonstra c e la fel de fericit sa dai, cat si sa primesti. Ele sporesc Simultan puterea celui care da si dau putere celui ce primeste.

17. Miracolele trascend trupul. Sunt treceri subite in invizibil, departe de nivelul trupesc. Iata dece vindeca.

18. Un miracol este un serviciu. E serviciul maxim pe care il poti face altuia. E un mod de a-ti iubi aproapele ca pe tine insuti.Recunosti simultan valoarea ta si cea a aproapelui tau.

19. Miracolele fac mintile una cu Dumnezeu. Ele depind de cooperare pentru ca Fiimea e suma a tot ce a creat Dumnezeu. Prin urmare, miracolele reflecta legile vesniciei , nu ale timpului.

20. Miracolele retrezesc constienta ca spiritul, nu trupul, e altarul adevarului. Tocmai recunoasterea acestui lucru duce la puterea de vindecare a miracolului.

21. Miracolele sunt semen firesti de iertare. Prin miracole, accepti iertarea lui Dumnezeu acordandu-o altora.

22. Miracolele sunt asociate cu frica numai din cauza convingerii ca intunericul poate ascunde. Tu crezi ca ce nu pot sa vada ochii tai fizici nu exista. Asa ajungi la negarea vederii spirituale.

23. Miracolele rearanjeaza perceptia si asaza toate nivelurile in adevarata perspectiva. Lucrul acesta vindeca pentru ca boala e rezultatul confuziei de niveluri.

24. Miracolele iti dau posibilitatea sa ii vindeci pe bolnavi si sa ii invii pe morti pentru ca tu insuti ai facut boala si moartea, si poti de aceea sa le desfiintezi pe amandoua. Tu esti un miracol, capabil sa creezi dupa chipul si asemanarea Creatorului tau. Restul e propriul tau cosmar si nu exista. Numai creatiile de lumina sunt reale.

25. Miracolele fac parte dintr-un lant de iertari interconectate care, odata incheiat, e ispasirea. Ispasirea functioneaza tot timpul si in toate dimensiunile timpului.

26. Miracolele reprezinta descatusarea de toata frica. A ispasi inseamna a desface. Desfacerea fricii este o parte esentiala a valorii de Ispasire a miracolelor.

27. Un miracol este o binecuvantare universala de la Dumnezeu prin mine la toti fratii mei. E privilegiul celor iertati, sa ierte.

28. Miracolele sunt un mod de-a te elibera de sunb robia fricii. Revelatia induce o stare in care frica a fost deja desfiintata. Asadar, miracolele sunt un mijloc, iar revelatia este un scop.

29. Miracolele il lauda pe Dumnezeu prin tine. Ele Il lauda cinstindu-I creatiile, afirmandu-le perfectiunea. Ele vindeca pentru ca neaga identificarea cu trupul si afirma identitatea cu spiritul.

30. Recunoscand spiritul, miracolele aranjeaza nivelurile perceptiei si le arata aliniate cum trebuie. Aceasta aliniere asaza spiritul in centru, unde poate sa comunice direct.

31. Miracolele trebuie sa inspire recunostinta, nu veneratie. Trebuie sa Ii multumesti lui Dumnezeu pentru ce esti cu adevarat. Copiii lui Dumnezeu sunt sfinti, iar miracolul le cinsteste sfintenia, pe care o pot ascunde, dar niciodata nu o pot pierde.

32. Eu inspir toate miracolele, care sunt de fapt interventii. Ele intervin pentru sfintenia ta si iti fac perceptiile sa fie sfinte. Asezandu-te deasupra legilor fizice, te ridica in sfera ordinii celeste. In aceasta ordine esti perfect.

33. Miracolele te cinstesc pentru ca esti demn de iubire. Ele iti spulbera iluziile de sine si percep lumina care e in tine. Scapandu-te de cosmaruri, ele iti ispasesc astfel greselile. Eliberandu-ti mintea din inchisoarea iluziilor tale, ele iti redau sanatatea mintii.

34. Miracolele repun mintea in deplinatatea ei. Ispasind lipsa, ele stabilesc o protectie perfecta. Puterea spiritului nu lasa loc niciunui lucru din afara.

35. Miracolele sunt expresii de iubire, dar pot sa nu aiba intotdeauna efecte observabile.

36. Miracolele sunt exemple de gandire corecta, aliniandu-ti perceptiile cu adevarul asa cum l-a creat Dumnezeu.

37. Un miracol e o corectie introdusa de mine in gandirea falsa. Actionand ca un catalizator, el descompune perceptia gresita si o reorganizeaza cum trebuie.  Asa ajungi sub principiul Ispasirii, unde perceptia e vindecata. Pana atunci, cunoasterea Ordinii Divine e cu neputinta.

38. Spiritul Sfant e mecanismul miracolelor. El recunoaste atat creatiile lui Dumnezeu, cat si iluziile tale. El separa adevaratul de fals prin capacitatea Lui de-a percepe total, si nu selectiv.

39. Miracolul dizolva greseala pentru ca Spiritul Sfant identifica greseala ca falsa sau ireala. Altfel spus, la perceperea luminii, intunericul dispare automat.

40. Miracolul recunoaste in fiecare un frate de-al tau si de-al meu. E un fel de-a percepe marca universala a lui Dumnezeu.

41. Intregimea e continutul perceptual al miracolelor. Ele corecteaza astfel – sau ispasesc – gresita perceptie a iluziei.

42. O contributie majora a miracolelor este puterea lor de-a te elibera de falsa senzatie a izolarii, a privarii si a lipsei.

43. Miracolele vin dintr-o stare miraculoasa a mintii, sau o stare in care mintea e gata de miracole.

44. Miracolul e expresia unei constientizari launtrice a lui Cristos si a acceptarii Ispasirii sale.

45. Un miracol nu se pierde, niciodata. Poate atinge multi oameni pe care nici nu i-ai intalnit si poate produce schimbari nebanuite in situatii de care nici nu esti constient.

46. Spiritul Sfant e cel mai inalt mijloc de comunicare. Miracolele nu implica acest tip de comunicare, pentru ca ele sunt instrumente de comunicare temporare. Cand vei reveni la forma originara de comunicare cu Dumnezeu prin revelatie directa, nu va mai fi nevoie de miracole.

47. Miracolul este un instrument de invatare ce reduce nevoia de timp. El instituie un interval de timp in afara tiparelor temporale, nesupus legilor obisnuite ale timpului. In acest sens el e atemporal.

48. Miracolul este singurul instrument de control al timpului la dispozitia ta imediata. Numai revelatia il transcende, neavand absolut nimic de-a face cu timpul.

49. Miracolul nu face nicio distinctie de grade intre perceptiile gresite. E un instrument de corectare a perceptiei, eficace intr-un mod total independent atat de gradul, cat si de directia greselii. Iata in ce consta adevarata lui nediscriminare.

50. Miracolul compara creatia cu ce ai facut tu, acceptand ca adevarat ce concorda cu ea si respingand ca fals ce nu concorda.