Predarea de sine

   Dacă te predai si accepti ceea ce este si nu mai hrănesti simtirea cu gândurile si povestile tale… atunci întristarea se v-a duce si odată cu ea si egoul – si ti se v-a arata o alta fată a lucrurilor care este pace sau chiar bucurie! Bucuria este aspectul dinamic al păcii! Dar nu te astepta să obtii ceva prin predarea de sine. Tu spui:,,până si această abandonare pare să nu ajute”. Atâta timp cât prin predare tu cauti să obtii un rezultat (ceva anume, un ajutor, alinare) aceasta nu este o predare completă. Este o asteptare. În adevărata predare de sine, nu ceri nimic si nu astepti nimic! Ci simplu, doar îmbrătisezi ceea ce este!  ~ E. Tolle

Iubirea nu cunoaste eu-l

  Într-o după-amiază dogoritoare, Iisus a poposit sub un pom într-o grădină. Era foarte cald, iar el obosit, asa că a dormit la umbra unui pom. Nici măcar nu stia cui apartinea casa, grădina sau pomul. Era grădina Magdalenei, o foarte frumoasă prostituată a acelor vremuri. Magdalena s-a uitat pe fereastră si a văzut omul acesta frumos care dormea sub pom. Nu mai văzuse niciodată un bărbat atât de frumos. Tot asa cum există o frumusete a corpului, există si o frumusete a sufletului. Frumusetea corpului e adesea văzută, dar frumusetea sufletului rareori e văzută. Dar când apare frumusetea sufletului, până si cel mai urât corp devine floarea cea mai frumoasă. Văzuse multi oameni frumosi fiindcă la usa ei era mereu o multime adunată - adeseori îi era greu chiar si să se strecoare printre ei si să intre în casă. Magdalena a fost atrasă spre pomul acela ca de un magnet.  Iisus tocmai se pregătea să se ridice si să plece; îsi încheiase odihna. Magdalena i-a zis: ''Vrei să-mi faci hatârul de a intra la mine în casă ca să te odihnesti?''

   Iisus i-a spus: '' Mi-am încheiat acum odihna, sub pomul tău. Acum e timpul să plec. Dar dacă se întâmplă să mai trec pe aici si să fiu obosit, cu sigurantă mă voi odihni în casa ta''. Magdalena s-a simtit rănită. Printi de seamă fuseseră întorsi de la usa ei, iar acum când invita un cersetor de pe stradă să se odihnească în casa ei, el refuza. Lucrul acesta i-a rănit sentimentele astfel că i-a zis: '' Nu, nu primesc refuzul. Trebuie să intri - nici măcar atâta lucru nu faci ca să-mi arăti iubirea ta? Nu vrei să intri si să te odihnesti un răstimp în casa mea?''

   Iisus i-a zis: '' Prin însăsi invitatia ta ti-am intrat deja în casă, căci unde altundeva îti este casa, dacă nu în sentimentele inimii?'' Si dacă mă întrebi: ''Nici măcar atâta iubire nu vrei să-mi arăti?'', eu îti voi spune că poate vei fi întâlnit multi oameni care ti-au spus '' Te iubesc'', dar niciunul dintre ei nu te-a iubit, fiindcă în adâncul lor iubeau altceva.. Si te pot asigura că eu sunt de fapt unul dintre putinii care te pot iubi si chiar te iubesc - fiindcă numai cineva în a cărui inimă a răsărit iubirea poate iubi.''