Predarea de sine

   Dacă te predai si accepti ceea ce este si nu mai hrănesti simtirea cu gândurile si povestile tale… atunci întristarea se v-a duce si odată cu ea si egoul – si ti se v-a arata o alta fată a lucrurilor care este pace sau chiar bucurie! Bucuria este aspectul dinamic al păcii! Dar nu te astepta să obtii ceva prin predarea de sine. Tu spui:,,până si această abandonare pare să nu ajute”. Atâta timp cât prin predare tu cauti să obtii un rezultat (ceva anume, un ajutor, alinare) aceasta nu este o predare completă. Este o asteptare. În adevărata predare de sine, nu ceri nimic si nu astepti nimic! Ci simplu, doar îmbrătisezi ceea ce este!  ~ E. Tolle

Sensul abandonării

Pentru unii oameni, abandonarea poate avea conotatii negative, implicând înfrângerea, renuntarea, esecul de a face fată dificultătilor vietii, letargia s.a.m.d. Adevărata abandonare, totusi, este un lucru diferit. Abandonarea este un fenomen pur interior. Nu înseamnă că la exterior nu puteti întreprinde nimic pentru a schimba situatia. Nu înseamnă să accepti pasiv orice situatie în care esti implicat si să nu faci nimic în această privintă. Nici nu înseamnă să nu-ti mai faci planuri sau să nu întreprinzi actiuni pozitive. 

Singurul loc în care puteti simti cursul vietii este Clipa de acum, asa că a te abandona înseamnă a accepta momentul prezent neconditionat si fără rezerve. Înseamnă a renunta la orice rezistentă fată de Ceea Ce Este. Acceptarea stării prezente vă eliberează imediat de identificarea cu mintea si astfel vă reconectează cu Fiinta. Rezistenta este mintea. 

În starea de abandonare, întelegeti foarte clar ce trebuie făcut si treceti la fapte, făcând câte un lucru pe rând si concentrându-vă asupra fiecăruia. Învătati de la natură: observati cum se împlineste fiecare lucru si cum se desfăsoară miracolul vietii, fără nemultumire sau nefericire. De aceea a spus Iisus: '' Luati seama la crinii câmpului cum cresc, nu se ostenesc si nici nu torc. ''

Abandonarea nu înseamnă să le permiteti unor persoane inconstiente să vă folosească. Fiind izolati de Fiintă, ei încearcă în mod inconstient să-si tragă energia si puterea de la dvs. Dacă vă opuneti sau vă împotriviti comportamentului inconstient al altor persoane, deveniti si dvs. inconstient. Este perfect posibil să spuneti un ''nu'' ferm si clar unei persoane sau să găsiti iesirea dintr-o situatie păstrându-vă în acelasi timp starea de lipsă de rezistentă internă completă. Lăsati-l să fie un ''nu'' care nu provine dintr-o reactie, liber de orice negativism si care nu mai creează suferintă. Dacă nu vă puteti abandona, faceti ceva imediat: exprimati-vă punctul de vedere sau faceti ceva pentru a schimba situatia - sau iesiti din ea. Asumati-vă responsabilitatea pentru viata dvs. Nu vă poluati Fiinta interioară, frumoasă si strălucitoare si nici Pământul cu negativism. Nu-i dati nefericirii, indiferent de forma ei, un lăcas în interiorul dvs. 

Dacă nu puteti accepta Ceea Ce Este, prin deductie, nu veti putea accepta pe nimeni asa cum este. Îl veti evalua, critica, eticheta, respinge sau veti încerca să îl schimbati. Mai mult, dacă transformati mereu Clipa de acum într-un mijloc pentru atingerea unui scop viitor,  veti transforma fiecare persoană pe care o întâlniti sau cu care intrati în relatie într-un mijloc pentru atingerea unui scop. Relatia si fiinta umană va avea atunci o importantă secundară pentru dvs. sau niciuna. Ceea ce puteti obtine din relatie este pe primul loc - un câstig material, un sentiment de putere, plăcere fizică sau o formă de gratificare a sinelui fals. Până când nu apare abandonarea, rolurile inconstiente constituie cea mai mare parte a interactiunilor umane. În abandonare, nu mai aveti nevoie de apărările si măstile sinelui fals. Deveniti foarte simplu, foarte real. '' Acest lucru este periculos '', spune sinele fals. '' Vei suferi. Vei fi vulnerabil. '' Ceea ce sinele fals nu stie, desigur, este faptul că numai prin renuntarea la rezistentă, devenind '' vulnerabil '', vă puteti descoperi invulnerabilitatea adevărată si esentială.  -Eckhart Tolle 

Pacea lui Dumnezeu

Atâta timp cât nu sunteti constient de Fiintă, nu veti întelege realitatea altor persoane, pentru că nu ati descoperit-o pe a dvs. Mintea va aproba sau va respinge forma lor, care nu includ numai corpul, ci si mintea lor. Relatiile autentice devin posibile numai atunci când există constiinta Fiintei. Venind din Fiintă veti percepe corpul si mintea altei persoane ca pe un ecran în spatele căruia puteti simti realitatea ei adevărată, asa cum o simtiti pe a dvs. Asa că, atunci când vă veti confrunta cu suferinta sau cu comportamentul inconstient al altei persoane, rămâneti prezent si în contact cu Fiinta si astfel veti putea privi dincolo de formă, simtind Fiinta pură si strălucitoare a celuilalt prin propria Fiinta. La acest nivel, orice suferintă este recunoscută ca iluzorie. La nivelul formei, vă împărtăsiti din moartea si efemerul existentei. La nivelul Fiintei, împărtăsiti viata eternă, strălucitoare. Acestea sunt cele două aspecte ale compasiunii. În compasiune, sentimentele aparent opuse, ca tristetea si  bucuria, se contopesc într-un singur sentiment si se transformă într-o pace interioară profundă. Aceasta este pacea lui Dumnezeu. Este unul dintre cele mai nobile sentimente de care sunt capabili oamenii si are o mare putere de vindecare si transformare. Când sunteti complet prezent si oamenii din jur manifestă comportamente inconstiente, nu mai simtiti nevoia de a reactiona la ele, asa că nu le mai acordati niciun fel de realitate. La acest nivel profund, compasiunea devine vindecare în sensul cel mai amplu. În această stare, influenta dvs. vindecătoare se bazează în primul rând nu pe realizarea unui anumit lucru, ci pe simpla existentă. Toti cei cu care veti veni în contact vor fi atinsi de prezenta dvs. si influentati de pacea pe care o iradiati la nivel subliminal indiferent dacă sunt constienti de acest lucru sau nu. Pacea dvs. interioară este atât de vastă si de profundă, încât tot ceea ce nu este pace dispare în ea de parcă nici nu ar fi existat. Acest lucru rupe ciclul karmic de actiune si reactie. Animalele, copacii si florile vor simti pacea dvs. si vor răspunde la ea. Veti învăta pe altii numai existând, arătându-le pacea lui Dumnezeu. Deveniti „lumina lumii”, o emanatie a constiintei pure, si astfel eliminati suferinta la nivelul cauzei. Eliminati inconstienta din lume. Asta nu înseamnă că nu îi puteti învăta pe altii si prin ceea ce faceti - de exemplu, arătându-le cum să scape de identificarea cu mintea, cum să-si recunoască tiparele inconstiente. Dar cel care sunteti este întotdeauna o lectie mult mai importantă si cu o putere de transformare mult mai mare decât ceea ce spuneti, chiar mai importantă decât ceea ce faceti. Când un om flămând vă va cere o bucată de pâine si aveti una, îi veti da si lui. Dar în  timp ce îi dati pâinea, chiar dacă interactiunea este foarte scurtă, ceea ce contează în realitate este împărtăsirea Fiintei, pentru care pâinea este doar un simbol. Prin ea are loc o vindecare profundă. În acel moment nu mai există un om care dă si unul care primeste, ei sunt una. Fără o profundă schimbare interioară la nivelul constiintei umane, suferinta lumii este un put fără fund. Nu uitati: asa cum nu puteti lupta cu întunericul, tot asa nu puteti lupta cu inconstienta. Încercând, polurile opuse se vor întâlni si se vor înrădăcina si mai adânc. Vă veti identifica cu una dintre polarităti, veti crea un „dusman” si astfel veti fi cufundat din nou în inconstientă. Cresteti nivelul constiintei împrăstiind informatii sau cel mult practicând rezistenta pasivă. Dar asigurati-vă că nu aveti nicio rezistentă interioară, niciun pic de ură, niciun pic de negativism. „ Iubiti-vă dusmanii!,” a spus Iisus, lucru care, desigur, înseamnă „ să nu aveti dusmani”. Rămâneti treaz si foarte, foarte prezent. Punctul dvs. central trebuie să rămână nivelul cauzei, scopul dvs. principal să fie explicarea dezvoltării spirituale, iar pacea, cel mai pretios Dar făcut lumii. 

- Eckhart Tolle - 

Egoul si trezirea spirituală

Există multe cazuri de indivizi care au experimentat ivirea acelei noi dimensiuni a constiintei ca rezultat al unei pierderi tragice într-un moment din viata lor. Unii au pierdut tot ce detineau, altii si-au pierdut copiii sau sotia, pozitia socială, reputatia sau capacităti fizice. Ceea ce dăduse sens vietii lor, cele cu care se identificaseră ani de-a rândul le fuseseră luate. Apoi dintr-o dată si în mod inexplicabil, suferinta sau teama mare care puseseră initial stăpânire pe ei au dispărut, lăsând loc unui sentiment sacru de Prezentă, unei păci adânci, unei seninătăti si a unei eliberări complete de frică. Acest fenomen trebuie să-i fi fost familiar Sfântului Pavel, care a folosit expresia „pacea lui Dumnezeu care covârseste orice minte”. Este într-adevăr o pace care nu pare să aibă vreun sens, iar cei care au experimentat-o s-au întrebat: în situatia aceasta, cum de pot să simt o astfel de pace? Răspunsul este simplu, odată ce ai  realizat ce este egoul si cum functionează el. Când formele cu care te-ai identificat, care ti-au dat sentimentul de sine se năruie sau îti sunt luate, rezultatul poate fi o prăbusire a egoului, din moment ce egoul este identificarea cu mintea. Când nu mai rămâne nimic cu care să te identifici, cine esti? Când formele din jurul tău mor sau moartea se apropie, sentimentul Fiintării, acela de Eu Sunt este eliberat din întrepătrunderea cu forma: Spiritul ce fusese închis în materie este eliberat. Realizezi că identitatea ta esentială este fără de formă, o Prezentă atotpătrunzătoare. Realizezi adevărata ta identitate ca fiind constiinta însăsi, si nu ca fiind acele lucruri cu care se identificase constiinta. Aceasta este pacea lui Dumnezeu. Adevărul ultim privitor la ceea ce esti nu este „sunt aceasta” sau „ sunt cealaltă”, ci „Sunt”. 

Nu toti cei care se confruntă cu o mare pierdere experimentează si trezirea. Există oameni care creează imediat o imagine mentală puternică sau o formă a gândirii în care se văd victime, fie ale circumstantelor, ale altor oameni, ale soartei nedrepte sau ale lui Dumnezeu. Se identifică puternic cu această formă mentală si cu emotiile cărora le dă nastere - de ex. furie, resentimente, autocompătimire si asa mai departe - iar ea ia imediat locul tuturor celorlalte identificări care s-au prăbusit din cauza pierderii suferite. Cu alte cuvinte, egoul găseste repede o formă nouă. Faptul că această nouă formă este una profund nefericită nu-l interesează prea mult, important pentru el este să aibă o identitate, fie ea bună sau rea. De fapt, acest nou ego va fi mai contractat, mai rigid si impenetrabil decât cel vechi. Eckhart Tolle - Un Pământ Nou

Atentia - cheia transformării

Procesul de trezire al constiintei

„Este suficientă o străfulgerare pentru a iniţia procesul de trezire, iar acesta este ireversibil!”  - Eckhart Tolle -

Trebuie să fim conştienţi de faptul că această călătorie spirituală pe care o parcurgem în această viaţă este o continuare a tuturor călătoriilor spirituale pe care le-am parcurs de-a lungul existenţelor noastre anterioare, fiind mai mult sau mai puţin conştienţi de acest lucru.

În zilele noastre cei mai mulţi oameni sunt preocupaţi de cunoaşterea şi înţelegerea fenomenelor fizice şi a aspectelor materiale cu care se confruntă în viaţa de zi cu zi, dar sunt aproape complet ignoranţi în ceea ce priveşte propria fiinţă şi potenţialul benefic extraordinar ce este adormit în ei înşişi. Pentru ei, lumea în care trăiesc şi există este cea exterioară, ceea ce se vede şi ne înconjoară. Dacă ar fi să-i întrebăm cine sunt, ei ar începe să se descrie prin numele lor, prin ocupaţia, forma sau starea în care se găsesc în acea perioadă a vieţii, prin ce au fost sau vor să devină, sau prin diferite aspecte neesenţiale cu care se identifică mintea lor. Alţii, interesaţi într-o anumită măsură de aspectele spirituale, vor spune că sunt spirit divin sau suflet nemuritor, sau se vor descrie folosind alte concepte mai mult sau mai puţin interesante sau spirituale, pe care mintea lor le-a adoptat şi cu care au ajuns să se identifice, fără însă a le cunoaşte în profunzime.

Tocmai de aceea, asistăm la o situaţie paradoxală - fiinţele umane sunt capabile să călătorească în spaţiul cosmic, dar ignoră ceea ce se află în profunzimea fiinţei lor, sau se scufundă în cele mai adânci oceane, dar nu reuşesc să plonjeze în ele însele, rămânând insensibile la comorile ce zac în străfundurile sufletului. Identificându-se complet cu personalitatea egotică limitată, efemeră, nici nu bănuiesc cine sunt în realitate ele însele, care este natura lor esenţială. Din această perspectivă, putem spune că cele mai multe fiinţe umane, chiar aflate în stare de veghe, sunt profund adormite.

Egoul ne dă iluzia că avem o anumită personalitate, că suntem limitaţi de timp şi spaţiu, deşi tot el ne împinge să acţionăm ca şi cum am avea la dispoziţie tot timpul din lume şi ne face să credem că nimic nu poate sta în calea împlinirii dorinţelor noastre lumeşti. În mod obişnuit, egoul este cel care gândeşte, vorbeşte, el îşi însuşeşte trăirile şi acţiunile noastre şi tocmai de aceea este absolut necesar să-i cunoaştem mecanismele de funcţionare, pentru a nu mai cădea iar şi iar în capcana identificării cu el, considerându-l adevărata noastră natură.

Atunci când începem să observăm starea de inconştienţă ce ne caracterizează, starea de adormire în care ne aflăm, cea care ne face să realizăm această observare este chiar conştiinţa noastră, ce va determina gradat procesul de trezire spirituală. Tot ceea ce trebuie să facem atunci este să lăsăm lumina conştiinţei să ne pătrundă întreaga fiinţă. Astfel, vom realiza că de fapt noi suntem una cu acea lumină, vom începe să căutăm adevăratul sens al existenţei noastre şi vom descoperi adevăruri spirituale divine. Treptat, omul vechi se va transforma într-un om nou ce va pune bazele unei umanităţi înţelepte. Ceea ce veţi percepe va fi diferit, va fi într-o lumină mai bună şi va scoate din voi tot ceea ce este mai bun.

- Eckhart Tolle -

Eckhart Tolle - Paznicii Fiintelor

„Animalele sunt mai aproape de Dumnezeu decât oamenii. Sunt mai aproape de sursă. Oamenii sunt mai pierduti în formele mentale. Fiinta lor le este mai obscură, nedeslusită, datorită învelisului de ego si a structurii mentale. Eu numesc animalele „paznicii fiintelor”, mai ales animalele care trăiesc alături de oameni. Pentru multi oameni, prin acest contact cu animalele, ei ating nivelul de fiintă. Este în destinul nostru să nu ne întoarcem la nivelul animalelor de unde am venit, ci să ne întoarcem la fiintă, trecând dincolo de gândire. Animalele sunt la un nivel anterior ratiunii. Ele nu s-au pierdut în gânduri. Noi ne ridicăm deasupra gândirii si apoi ne întâlnim din nou cu animalele, acolo unde si noi si ele suntem în non-gândire. Există o conexiune adâncă. Constiinta animalelor începe să se schimbe si ea, atunci când interactionează cu un om care a trecut dincolo de gândire. Nu numai animalele ne sprijină, si noi le ajutăm pe ele. Bineînteles că animalelor le place să fie aproape de oameni, mai ales atunci când acestia trec prin procesul de schimbare în constiintă.”

Bucuria Fiintării

Nefericirea sau negativitatea reprezintă o boală pe planeta noastră. Ceea ce este poluarea la nivel exterior, este negativitatea în plan interior. Este prezentă pretutindeni, nu doar în cazul oamenilor care nu au îndeajuns, ci chiar mai mult în cazul celor care au mai mult decât suficient. Surprinzător? Nu. Cei cu stare se identifică si mai profund cu forma, se pierd mai mult în continut,  cad mai usor în capcana egoului. Oamenii cred că fericirea lor depinde de ceea ce se întâmplă, adică depinde de formă. Ei nu realizează că întâmplarea reprezintă lucrul cel mai instabil din univers, mereu supus schimbării. În viziunea lor, momentul prezent este ori tulburat de ceva ce s-a întâmplat si n-ar trebui să se întâmple, ori incomplet - pentru că ceva ce ar fi trebuit să se întâmple, nu s-a întâmplat. În acest fel, ei ratează perfectiunea mai profundă inerentă vietii însesi, o perfectiune ce întotdeauna există deja, dincolo de ceea ce se întâmplă sau nu se întâmplă, dincolo de formă. Acceptati momentul prezent si găsiti perfectiunea aceea mai adâncă decât orice formă si neatinsă de timp. Bucuria Fiintării, care este singura fericire adevărată, nu poate ajunge la voi prin intermediul niciunei forme, averi, realizări, persoane sau eveniment - prin nimic din cele ce se întâmplă. Bucuria aceea nu poate veni la voi - niciodată. Ea izvorăste din dimensiunea fără de formă din interiorul vostru, din constiinta însăsi. Dacă nu rămâneti fără cuvinte atunci când priviti spatiul într-o noapte senină înseamnă că nu vă uitati cu adevărat, nu sunteti total constienti de vastitatea a ceea ce este acolo. Probabil că vă uitati doar la obiecte si, eventual, căutati să le numiti. Dacă v-ati simtit vreodată coplesiti în timp ce priveati spatiul, dacă ati simtit chiar un respect profund în fata acestui mister de neînteles, înseamnă că pentru o clipă ati anulat dorinta de a explica, de a eticheta si ati devenit constienti nu doar de obiectele din spatiu, ci si de profunzimea infinită a spatiului însăsi. Si mai înseamnă că ati devenit suficient de linistiti în interior pentru a observa vastitatea în care există aceste nenumărate lumi. Sentimentul coplesitor nu este dat de faptul că există miliarde de lumi acolo, afară, ci de adâncimea care le contine pe toate. Desigur, nu puteti vedea spatiul, nici nu-l puteti auzi, atinge sau mirosi, atunci cum de puteti sti că există? Această întrebare ce pare logică contine deja în ea o eroare fundamentală. Esenta spatiului este neantul, asadar el nu „există” în sensul normal al cuvântului. Doar lucrurile - formele există. Chiar si faptul de a-l numi spatiu poate induce în eroare: numindu-l, îl transformati într-un obiect. Să formulăm ideea astfel: în voi există ceva care are o afinitate cu spatiul, de aceea puteti fi constienti de el. Constienti de el? Nici exprimarea aceasta nu este în totalitate adevărată, căci cum puteti fi constienti de spatiu, dacă nu există nimic de care să fiti constienti? Răspunsul este simplu si în acelasi timp profund. Atunci când sunteti constienti de spatiu, nu sunteti în realitate constienti de nimic, în afară de constiinta însăsi - spatiul interior al constiintei. Prin voi, universul devine constient de el însusi! Când ochii nu găsesc nimic de văzut, acel nimic este perceput ca spatiu. Când urechile nu găsesc nimic de auzit, acel nimic este perceput ca liniste. Când simturile, menite să perceapă forma, întâlnesc absenta formei, constiinta fără de formă care se află în spatele perceptiei si face posibilă orice perceptie si orice experientă nu mai este eclipsată de formă. Atunci când contemplati profunzimea nepătrunsă a spatiului sau ascultati linistea din primele ore ale diminetii, chiar înainte de răsărit, ceva din voi rezonează cu ele ca si cum le-ar recunoaste. Atunci simtiti profunzimea vastă a spatiului ca pe propria voastră profunzime si stiti că linistea nepretuită lipsită de formă reprezintă ceea ce sunteti voi, dar la un nivel mai profund decât oricare dintre lucrurile care formează continutul vietii voastre. Ceea ce vedeti, auziti, simtiti, atingeti sau gânditi este jumătate de realitate, ca să spunem asa. Este forma. În învătăturile lui Iisus este denumită, simplu, „lumea”, iar cealaltă dimensiune este „împărătia cerurilor” sau „viata vesnică”. Boala colectivă a umanitătii este aceea că oamenii sunt atât de absorbiti de ceea ce se întâmplă, atât de hipnotizati de lumea formelor fluctuante, atât de captivi de continutul vietii lor încât au uitat esenta, cea care este dincolo de formă, dincolo de gândire. Sunt atât de devorati de timp, încât au uitat eternitatea, care este originea lor, casa lor, destinul lor. Eternitatea este realitatea vie a ceea ce sunteti. Deveniti constient de respiratia voastră. Constientizarea respiratiei îndepărtează atentia de la gândire si creează spatiu. Aceasta este una din modalitătile de a da nastere constiintei. Respiratia nu este ceva ce faceti voi, ci ceva ce se întâmplă si ai căror martori deveniti voi. Respiratia se întâmplă de la sine. Inteligenta din interiorul corpului este cea care face aceasta. Tot ce aveti voi de făcut este să urmăriti cum se întâmplă.

- Eckhart Tolle -