Daca dorim sa ne transformam in bine, unul dintre cele mai importante
lucruri pe care trebuie sa le facem este vindecarea copilului interior
de care am uitat. Mult prea multi oameni isi ignora acest copil
interior. Indiferent ce varsta ai, inauntrul tau se afla un copil care
are nevoie de iubirea si de acceptarea ta.
Daca esti femeie, indiferent cat de independenta te consideri, tu ai
inauntrul tau o fetita foarte delicata, care are nevoie de ajutor. Daca
esti barbat, indiferent cat de macho te consideri, tu ai inauntrul tau
un baietel care tanjeste dupa afectiune si dupa caldura sufleteasca.
Este de o importanta vitala sa incepem sa acordam atentie copilului nostru interior. Nu este o strategie sanatoasa sa negam faptul ca ranile noastre din copilarie ne-au afectat viata.
Aceste rani emotionale ne-au afectat in fiecare zi si ne-au impiedicat
sa ne iubim pe noi insine asa cum am fi meritat. Am fost niste parinti
abuzivi pentru copilul nostru interior atat timp. Acum e timpul sa
incetam.
De cate ori avem o reactie emotionala puternica la ceva
sau la cineva si simtim ca ne-a fost apasat un buton interior in jurul
caruia s-a strans multa energie negativa in timp, acest lucru inseamna
ca sunt atinse rani mai vechi. Copilul interior simte panica si se simte
lipsit de speranta, nu adultul. Si intotdeauna cand ne aflam intr-o
astfel de situatie este vital sa validam sentimentele copilului, oricat
de irationale si de lipsite de sens i s-ar parea adultului din noi. Sa-i
spunem in acele momente copilului ca nu il vom mai parasi niciodata
orice s-ar intampla, ca vom fi intotdeauna alaturi de el si ca il vom
iubi.
E nevoie sa devenim un parinte iubitor pentru copilul din
noi. E nevoie sa invatam sa ne ingrijim ranile din trecut. Putem face
acest lucru incercand sa relationam cu acele parti ranite din noi. Putem
incerca sa initiem un dialog. Sa vorbim in orice fel putem sa vorbim cu
acele parti din noi care au nevoie de iubirea noastra. Cu prima ocazie in care te simti linistit, inchide ochii si vorbeste-i copilului interior.
La inceput, copilul nu te va crede si pe buna dreptate. Daca au trecut
sa zicem 62 de ani de cand nu i-ai mai vorbit, e posibil sa fii nevoit
sa repeti de cateva ori acest lucru inainte ca el sa inceapa sa te
creada. De aceea, fii perseverent. Spune-ti mereu : “Doresc cu adevarat
sa vorbesc cu tine, sa te ingrijesc, sa te iubesc.” Si incepe sa
construiesti increderea.
E nevoie sa il salvam si sa-l hranim cu
dragoste pe copilul nostru interior si sa il oprim din a ne mai controla
viata de adult. Sa-l dam jos de la volanul vietii nostre. Copiii nu au
permis de conducere si nu trebuie sa aiba controlul. In egala masura, nu
trebuie sa fie abuzati si abandonati. Cu toate astea, facem
exact invers: ne abandonam si ne abuzam copilul interior, il incuiem
intr-un loc intunecat din sufletul nostru, dupa care il lasam sa conduca
autobuzul vietii noastre, lasand ranile copilului sa ne influenteze
viata. Cum facem asta?
De multe ori ne lasam
dominati de sentimentele de neputinta si lipsa de merit pe care le aveam
in copilarie, cand cineva ne spunea: “Esti un prost. Nu esti suficient
de bun, nu faci nimic ca lumea. Iar ai gresit! ” Iar durerea de a simti
aceste lucruri devine atat de mare incat incepem sa ne cream cai de a
fugi de sentimentele noastre.
Modurile in care ne protejam ca adulti de durere sunt
alcoolul, mancarea, tigarile, drogurile, relatiile disfunctionale, munca
excesiva, obsesiile. Iar jocul merge de obicei asa: ma simt gras, ma
judec pentru ca sunt gras, mi-e rusine de mine ca sunt gras, ma
pedepsesc pentru ca sunt gras, apoi sufar atat de mult incat trebuie sa
gasesc o cale de a ma elibera de durere, asa ca mananc mult, apoi ma
judec pentru ca am mancat mult, etc., etc. Acest ciclu al durerii duce
la nenumarate abuzuri fata de noi insine si ne perpetueaza sentimentul
ca nu suntem demni de dragoste.
Unul din primele lucruri
pe care trebuie sa i le spui copilului tau interior atunci cand iei
pentru prima oara legatura cu el este sa ii ceri iertare.
Spune-i ca iti pare rau ca nu ai mai vorbit cu el in toti acesti ani de
cand ai crescut, si cu atat mai mult daca l-ai certat. Spune-i ca
doresti sa il recompensezi pentru tot acest timp in care te-ai
indepartat de el. Intreaba-l cum il poti face fericit. Intreaba-l ce
anume il sperie, cum il poti ajuta si ce anume asteapta de la tine.
Alte
metode de a intra in legatura cu copilul interior si de a-i vindeca
ranile ne sunt propuse de John Pollard in cartea “Fii propriul tau
parinte”. Metoda se numeste self-parenting, si se bazeaza pe
monitorizarea dialogului interior, pentru a vedea cand jucam rolul de
parinte si cand suntem copii si care este raportul dintre cele doua
roluri.Cele doua voci poarta un dialog permanent in
interiorul nostru. Parintele interior este vocea care provine din
programarea primita de la parinti din momentul nasterii pana la 7 ani.
Ca si copii, noi internalizam gandurile si judecatile de valoare ale
celorlalti, in mod automat, fara sa le punem sub semnul intrebarii. Le
adoptam atitudinea fata de viata ca si cum ar fi a noastra.
Parintele tau interior joaca astazi rolul pe care l-au jucat parintii
tai pentru tine. Ceea ce ne poate imbunatati viata este schimbarea
felului in care acest parinte interior isi indeplineste rolul. Acest
lucru se face progresiv, prin sesiuni zilnice, in care invatam sa iubim,
sa sprijinim si sa hranim copilul interior cat putem de mult, pana la
stadiul in care acesta ajunge sa fie o personalitate complet pozitiva,
plina de energie si dragoste.
Scopul nostru nu trebuie
sa fie niciodata sa schimbam Copilul interior! El nu trebuie schimbat,
el trebuie doar abordat cu cea mai mare dragoste si grija, pentru a
reusi sa devina ceea ce a fost proiectat sa fie.
Copilul tau interior iti afecteaza viata mai mult decat vrei sa admiti. Pentru orice lucru pe care vrei sa-l obtii in viata ai nevoie de cooperarea copilului tau interior.
El este sursa energiei si a entuziasmului. Daca incepi sa faci o treaba
din ce in ce mai buna ca parinte interior, copilul tau interior va
incepe sa se simta mai bine si sa te ajute mai mult.
Parintele nostru interior va semana intotdeauna cu parintii nostri sau cu cei care ne-au crescut. Daca ai avut o copilarie plina de conflicte si de temeri, acum iti tratezi copilul interior in acelasi fel. Nu e vina ta. Ai avut atat de multa incredere in adultii din jurul tau si ai vrut sa le semeni atat de mult, incat ai devenit ca ei.
Insa
acum ai control deplin asupra dialogului tau interior si este cazul sa
nu mai dai vina pe ceilalti pentru faptul ca parintele tau interior este
abuziv si controlator. Despre cum putem face acest lucru si o despre metoda self-parenting in detaliu, vom vorbi mai mult in articolul urmator.
Pana atunci, aminteste-ti : Tu esti singura persona cu care vei trai pentru totdeauna!
Atat timp cat nu vei fi de acord sa iti iubesti singur copilul
interior, celorlalti oameni le va fi foarte greu sa te iubeasca. De
aceea, accepta-te neconditionat si din toata inima. Va fi cel mai bun
lucru pe care il vei face in intreaga ta viata, pentru procesul tau de
dezvoltare personala si evolutie spirituala.
"Puterea este in interiorul tau", Louise Hay, Editura Adevar Divin
"The self-parenting program", Dr. John Pollard III
