marți, 19 martie 2013

Hotul strigă hotul - povestire cu tâlc




Demult, trăia într-un sat un brutar renumit pentru pâinea sa. Dar, într-o zi, brutarului i se păru că sunt cam usoare bucătile de unt pe care tocmai le cumpărase de la un tăran si le aseză pe cântar. Când colo, ce să vezi ?! În loc de 1 kg, cât trebuia să aibă o bucată, fiecare cântărea doar 800 de grame. Supărat foc, omul s-a dus degrabă la judecători spunând că tăranul însală lumea si cerând, bineînteles, pedepsirea acestuia. N-au trecut nici două ceasuri si tăranul a fost adus în fata judecătorului, care l-a amenintat:
- Dacă este adevărat ce spune brutarul, că îi înseli pe oameni la cântar, te bag imediat la închisoare.
- Să-mi fie iertat - zise tăranul - dar sunt nevinovat.
- Cum îndrăznesti să minti ? - sări brutarul. Chiar astăzi am cumpărat aceste bucăti de unt de la tine. Domnule judecător, trebuie să-l închideti pe acest sarlatan, care a încercat să mă păcălească!
- Asa este, omule ? - spuse atunci judecătorul. Este untul acesta al tău ?
- Al meu este, însă, vedeti dumneavoastră, eu nu am prea multi bani.
Mi-am cumpărat un cântar, dar nu am mai avut bani si pentru greutăti, asa că pun unt pe un brat al cântarului, iar pe celălalt pun o pâine de-a brutarului, care - zice el - are 1 kg. Acum, dacă pâinea brutarului n-a avut 1 kg, eu ce vină am ?
Auzind una ca asta, judecătorul a cântărit imediat o pâine si, într-adevăr, aceasta nu avea decât 800 de g. În locul tăranului, la închisoare a ajuns adevăratul vinovat, brutarul, care nu doar că însela oamenii, dar mai dorea si să fie aspru pedepsit cel care ar fi făcut exact ca el.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu