duminică, 23 decembrie 2012

Să primim Iubirea

Este adevărat, avem dreptul la iubire. Este dreptul nostru din nastere. Dar problema este că o căutăm în locurile nepotrivite - în afara noastră, în relatiile imperfecte cu oamenii „imperfecti” care sunt răniti asemnea nouă. A avea o inimă rănită seamănă mai mult cu a fi  rătăcit, pierdut printre norii care blochează temporar accesul spre soarele ce străluceste mereu. Dacă marea iubire este asemeni soarelui, atunci rana noastră este un nor care-i blochează temporar razele. Desi putem petrece o viată întreagă pierduti în nori, asta nu înseamnă că soarele în sine este pierdut sau distrus. Asadar, vindecarea rănii inimii nu necesită repararea vreunui lucru stricat. Vindecarea rănii din iubire, asadar implică, ideea de a ne deschide fată de soare, pentru ca el să facă ceea ce vrea să facă în mod natural: să strălucească asupra noastră. Majoritatea oamenilor religiosi încearcă să remedieze problema lipsei de iubire a umanitătii sfătuindu-ne să iubim cu mai multă generozitate. Calea de a ajunge să fim iubiti spun ei că începe atunci când iubim noi. „Celui care a avut i se va mai da”. „ E bine să dai decât să primesti.” Acest principiu esential al vietii spirituale cu sigurantă contine un adevăr profund. Totusi, mai există un adevăr care-i stă alături: nu putem da ceea ce nu putem primi. La fel cum pământul este mănos datorită capacitătii sale de a primi si absorbi ( lumina soarelui si ploaia ), si noi putem oferi mai departe iubire din abundentă doar dacă putem să o primim, să o absorbim si să ne hrănim cu ea. Dacă nu ne simtim iubiti în noi însine, atunci cum putem vreodată să iubim cu adevărat? Dacă rana noastră ne împiedică să primi iubirea, atunci cât avem de dat? „ Să iubesti înseamnă să răspândesti lumina”, scria Rilke, în timp ce „ să fii iubit înseamnă să te înflăcărezi”. Cine poate spune că a fi înflăcărat e mai putin sfânt decât a răspândi lumină? Si cum putem lumina cu adevărat dacă nu suntem înflăcărati? Asadar, cheia pentru a iubi este să fim mai deschisi către iubire, să o lăsăm să ne pătrundă întru totul, astfel încât să poată trăi si respira în noi. Chiar dacă avem credinta că Dumnezeu este iubire sau că trebuie să ne iubim aproapele, astfel  de credinte vor avea un efect slab atâta timp cât „canalul-interior” din noi e închis sau blocat, împiedicând marea iubire să curgă liber în si prin noi. Există un secret despre iubirea umană care este în mod constant trecut cu vederea: să o primesti este mult mai înfricosător si amenintător decât să o oferi. De câte ori în viată nu ati fost capabili să primiti iubirea cuiva sau chiar ati îndepărtat-o? Cu toate că ne proclamăm  dorinta de a fi cu adevărat iubiti, ne este deseori teamă de acest lucru, si astfel ne este greu să ne deschidem către iubire si să o lăsăm să ne pătrundă. O modalitate prin care cuplurile gestionează frica de a primi iubire este să se împartă în doi poli - unul dintre parteneri devine cel care cucereste, iar celălalt se distantează. Desi pare că cel  care se distantează ar fi cel căruia îi e frică să primească iubirea, de fapt ambele părti aleg controlul în locul receptivitătii. Cuceritorii rămân în control cerând, seducând sau urmărind - ceea ce îi împiedică să se „topească” si să se deschidă. Le este teamă deseori să primească si să răspundă, acesta fiind motivul pentru care preferă să cucerească. Cei care se distantează detin si ei controlul ascunzându-se. În timp ce fiecare se plânge de cealaltă, amândoi fac de fapt acelasi lucru: se implică într-o strategie prin care evită riscul de a se deschide total fată de iubire. 
Fie ca toate fiintele să fie fericite si relaxate. Stiind că iubirea ne sustine, sper să găsim sursa nelimitată de bucurie în noi însine si să o împărtim cu lumea din jur. Si mai sper să ne constientizăm adevărata natură ca fiind iubire extatică, radiantă. 
John Welwood - Iubiri Perfecte, Relatii Imperfecte

marți, 20 noiembrie 2012

Ce înseamnă Libertatea!?

La origine, sufletele trăiau în Dumnezeu, având o libertate totală, fără limite, dar ele au iesit, rupând astfel legătura directă ce le unea cu el. Sarcina fiintei coborâte pe pământ este de-a lucra, prin cunoasterea adevărului la regăsirea acestei libertăti primordiale la care are dreptul. Toate fiintele aspiră la libertate, dar fără să chibzuiască, fără să înteleagă că ea depinde exclusiv de adevărul si dragostea pe care le au în ele. Cea mai mică manifestare de violentă sau de nedreptate este un atac la adresa libertătii, a adevărului si a dragostei. 
Libertatea este înainte de toate o calitate de spirit. Un om poate să se afle în închisoare si să fie liber. Dar el poate de asemenea să fie liber în exterior si totodată limitat interior, captiv al ideilor si aspiratiilor false.
Libertatea nu vine din afară, ci emană din interior, din spiritul adevărului, din divinul existent în om. În sânul acestei libertăti, el se poate analiza, judeca, poate recunoaste ce anume din el este lumină si ce e întuneric si, prin aceasta, se poate abtine cu bună stiintă de la tot ce nu e întelept. 
Calea libertătii este luminată de nobletea sufletului, de credintă si de compasiunea unei inimi caritabile. Omul liber întelege limbajul naturii vii, o ascultă si i se supune; el primeste totul cu bucurie, nu se teme nici de sărăcie, nici de boli, nici de suferintă, fiindcă stie că prin ele va învăta ceva util si că ele ascund viitoarele lucruri bune din viata lui.
Orice fiintă aspiră la libertate; totusi trebuie să cunoastem mijloacele de-a o dobândi, să stim de unde provine. Nu, desigur, din exterior, ci prin efortul constient, asiduu asupra ta însuti, desăvârsindu-te, cultivând toate posibilitătile binelui, frumosului, sănătătii existente în om. Libertatea si răbdarea merg mână în mână. Doar cel ce e răbdător e liber, si doar omul liber poate fi răbdător. 
Fiinta care este încă sclava păcatului si a minciunii trebuie, pentru a se elibera, să se nască din nou în adevăr. „Noua nastere” înseamnă ruptura legăturilor care împiedică purificarea, dezvoltarea noastră corectă si ascensiunea noastră spre perfectiune. Lanturile destinului, ale necesitătii impuse de bătrâna karmă trebuie rupte. Noua nastere este restabilirea legăturii primordiale a omului cu Dumnezeu. Pentru a fi liber, omul trebuie să reînnoade si să mentină cu sfintenie această legătură cu Creatorul său; cu oricare altă fiintă el trebuie să întretină relatii întelepte, pure si echilibrate. 
Veti cunoaste adevărul si el vă va face liberi. Nu sunt cu adevărat liberi decât cei ce iubesc adevărul, care trăiesc în el si pentru el. Când omul rezistă dorintei nechibzuite de-a mânca sau de-a bea mai mult decât trebuie, el este liber. Când, ispitit să bage mâna în portofelul altuia, se abtine, este liber. Dar când cedează si îsi satisface toate dorintele, el încetează să mai fie. Omul liber cunoaste si aplică regulile nutritiei sănătoase si controlate; el stie să respire profund, calm si ritmic; el vrea să-l slujească pe Dumnezeu si îl slujeste cu bucurie. 
Liber este cel ce îsi poate reface viata si care apoi îsi ajută aproapele să si-o amelioreze si el. Fiinta liberă e puternică, ea poate suporta dificultătile, suferintele, ofensele. Fricosii si cei slabi nu sunt liberi fiindcă sunt supusi unor influente străine dăunătoare, iar curajul si forta le lipsesc.
Peter Deunov - Secretul celor trei lumi 


miercuri, 31 octombrie 2012

Meister Eckhart - Despre detasare

Pura detasare este deasupra tuturor lucrurilor, întrucât toate virtutile au câte ceva din creatură, pe când detasarea este liberă fată de orice creatură.
Maestrii laudă mult iubirea, asa cum face si sfântul Pavel când spune: „Orice lucrare săvârsesc, dacă nu am iubire, eu nu sunt nimic.”
În ce mă priveste, eu laud mai mult detasarea mai mult decât întreaga iubire. Mai întâi din acest motiv: ceea ce iubirea are mai bun este că mă sileste să-l iubesc pe Dumnezeu, în timp ce detasarea îl sileste pe Dumnezeu să mă iubească pe mine. Or, este cu mult mai de pret să-l silesc pe Dumnezeu  să vină la mine, decât să mă silesc să merg eu la Dumnezeu, căci Dumnezeu poate să vină în mine într-un fel mult mai potrivit si să se unească cu mine mai bine decât pot eu să mă unesc cu Dumnezeu. Faptul că detasarea îl sileste pe Dumnezeu să vină la mine îl pot dovedi astfel: oricărui lucru îi place să fie la locul lui. Or, locul propriu si firesc al lui Dumnezeu este unitatea si puritatea si tocmai asta produce detasarea. Deci, în mod necesar, Dumnezeu trebuie să se dăruiască unei inimi detasate.
În al doilea rând, eu laud detasarea mai mult decât iubirea, pentru că iubirea mă sileste să sufăr orice pentru Dumnezeu, în timp ce detasarea mă face să nu-i fiu accesibil decât lui Dumnezeu. Or, este cu mult mai de pret să-i fi accesibil doar lui Dumnezeu, decât să suferi orice pentru Dumnezeu, pentru că, în suferintă, omul este legat de creatură, în timp ce detasarea este liberă ce aceasta. Că detasarea nu-i accesibilă decât lui Dumnezeu, o pot dovedi astfel: ceea ce trebuie primit, trebuie să fie primit în ceva. Or, detasarea fiind atât de aproape de neant, nimic nu poate fi atât de subtil pentru a-i găsi locul în ea în afara de Dumnezeu. Doar el este într-atât de simplu si de subtil încât poate prea bine să-si afle locul în inima detasată. Iată de ce detasarea nu-i este accesibilă decât lui Dumnezeu.

Maestrii laudă cu mai mult umilinta decât celelalte virtuti. Dar eu laud detasarea mai mult decât umilinta si iată de ce: umilinta poate să existe fără detasare, în timp ce detasarea desăvârsită nu poate să existe fără o umilintă desăvârsită, căci umilinta desăvârsită tinde la nimicirea de sine. Or,  detasarea este atât de aproape de neant, încât nu mai poate exista nimic între o detasare perfectă si neant. Iată de ce nu se poate dobândi detasarea fără o umilintă desăvârsită. Or, două virtuti au fost întotdeauna mai de pret decât una singură.
Al doilea motiv pentru care pretuiesc detasarea mai mult decât umilinta este că umilinta desăvârsită se înclină în fata tuturor creaturilor si că înclinându-se astfel, omul iese din sine însusi si se apropie de creaturi, în timp ce detasarea rămâne în ea însăsi. Or, a iesi din sine nu poate fi nicicând atât de nobil, pentru că a rămâne în sine însusi să nu fie cu mult mai nobil.
De asemenea, eu laud detasarea mai mult decât întreaga milă, căci mila stă în aceea că omul iese din el însusi ca să meargă spre necazul aproapelui său, inima fiindu-i tulburată. Detasarea este crutată, rămâne în ea însăsi si nu se lasă tulburată de nimic. Căci atâta vreme cât ceva poate să-l tulbure pe om, el nu mai este asa cum trebuie să fie. Un maestru pe nume Avicenna spunea că nobletea spiritului care rămâne detasat este atât de mare, încât tot ceea ce contemplă devine adevărat, tot ceea ce doreste îi este acordat, si tot ceea ce porunceste i se îndeplineste. Într-adevăr, trebuie să se stie: când spiritul liber rămâne într-o adevărată detasare, îl constrânge pe Dumnezeu să vină către fiinta sa si, dacă el ar putea să rămână fără formă si fără nici o opreliste, ar lua forma proprie a lui Dumnezeu. Or, Dumnezeu nu poate dărui nimănui acest lucru decât numai lui însusi; iată de ce Dumnezeu nu poate face altceva pentru un spirit detasat, decât să i se dăruiască în întregime. Si, omul care rămâne într-o astfel de detasare totală este într-atât de dus în vesnicie, încât nimic vremelnic nu-l mai poate misca, nimic trupesc nu-l mai poate stârni si el este mort pentru lume, căci nu mai are plăcere pentru nimic pământesc. Este ceea ce gândea sfântul Pavel atunci când spunea: „ Trăiesc, si totusi nu trăiesc: Hristos trăieste în mine”.
Or, tu ai putea să întrebi: Ce este oare detasarea, ca să fie atât de nobilă prin ea însăsi? Trebuie să stii că adevărata detasare stă în aceea că spiritul rămâne la fel de insensibil la toate încercările bucuriei si suferintei, ale cinstei, pagubei si greselii, precum muntele de plumb fată de o boare de vânt. Această detasare imuabilă îl conduce pe om spre cea mai mare asemănare cu Dumnezeu. Detasarea îl conduce pe om la puritate, de la puritate la simplitate si de la simplitate la neschimbare.
Mă întrebi acum care este telul detasării pure. Si răspund astfel: nici acesta, nici acela nu este telul  detasării pure, ci doar neantul absolut, căci detasarea pură se află pe culme. Or, aceasta este culmea pe care Dumnezeu poate să lucreze potrivit vointei sale. Dumnezeu nu poate să lucreze în toate inimile potrivit vointei sale absolute, întrucât, cu toate că Dumnezeu este atotputernic, el nu poate totusi să „lucreze” decât dacă găseste locul neocupat. El lucrează în fiecare inimă  după cum aceasta este golită si bucuroasă să-l primească. Pentru ca inima să fie pregătită să-l primească în cel mai înalt grad, ea trebuie să rămână în neantul pur si aceasta este starea cea mai înaltă ce poate exista. Pentru ca inima detasată să ajungă pe culme, trebuie ca ea să se lase în voia neantului, căci acolo ea se află într-o totală lepădare de sine.
Si eu întreb: care este rugăciunea inimii detasate? Si răspund spunând că puritatea detasării nu poate să roage, căci cel ce se roagă voieste să dobândească ceva sau ca Dumnezeu să-l scape de ceva. Or, inima detasată nu doreste nimic si nici nu are nimic de care s-ar bucura să fie izbăvită. Iată de ce este detasată de orice rugăciune, iar rugăciunea sa nu este nimic altceva decât să fie pe potriva lui Dumnezeu. Aceasta este rugăciunea sa. Rugăciunea cea mai bună pe care o poate face omul nu trebuie să fie: „ Doamne, dă-mi această virtute sau acest fel de a fi, sau: Doamne, dăruieste-mi-Te, sau dă-mi viata vesnică”, ci: „ Doamne, dă-mi numai ceea ce vrei  si ceea ce faci Tu, ceea ce vrei Tu si felul în care vrei Tu.” Această rugăciune depăseste orice limită, întrucât numai cerul stăpâneste pământul.

Iată de ce detasarea este mai presus de oricare altă virtute, căci ea purifică sufletul, limpezeste constiinta, înflăcărează inima, înaltă spiritul, îl face cunoscut pe Dumnezeu, face cu putintă despărtirea de creaturi si unirea cu Dumnezeu.
Luati aminte, asadar, oameni cu judecată! Cea care poate să ne conducă cel mai iute la această perfectiune este suferinta, căci nimeni nu gustă mai mult bunătatea vesnică decât numai cei care se află împreună cu Hristos în cea mai amară amărăciune. Nimic nu este mai amară ca suferinta, dar nimic nu este mai dulce ca a fi suferit. În fata oamenilor, nimic nu urâteste mai mult trupul ca suferinta, însă înaintea lui Dumnezeu, nimic nu împodobeste sufletul mai mult ca a fi suferit.
Fie ca însusi Dumnezeu să ne ajute pe toti să atingem suprema detasare.
Amin!
          

duminică, 28 octombrie 2012

Egoul si trezirea spirituală

Există multe cazuri de indivizi care au experimentat ivirea acelei noi dimensiuni a constiintei ca rezultat al unei pierderi tragice într-un moment din viata lor. Unii au pierdut tot ce detineau, altii si-au pierdut copiii sau sotia, pozitia socială, reputatia sau capacităti fizice. Ceea ce dăduse sens vietii lor, cele cu care se identificaseră ani de-a rândul le fuseseră luate. Apoi dintr-o dată si în mod inexplicabil, suferinta sau teama mare care puseseră initial stăpânire pe ei au dispărut, lăsând loc unui sentiment sacru de Prezentă, unei păci adânci, unei seninătăti si a unei eliberări complete de frică. Acest fenomen trebuie să-i fi fost familiar Sfântului Pavel, care a folosit expresia „pacea lui Dumnezeu care covârseste orice minte”. Este într-adevăr o pace care nu pare să aibă vreun sens, iar cei care au experimentat-o s-au întrebat: în situatia aceasta, cum de pot să simt o astfel de pace? Răspunsul este simplu, odată ce ai  realizat ce este egoul si cum functionează el. Când formele cu care te-ai identificat, care ti-au dat sentimentul de sine se năruie sau îti sunt luate, rezultatul poate fi o prăbusire a egoului, din moment ce egoul este identificarea cu mintea. Când nu mai rămâne nimic cu care să te identifici, cine esti? Când formele din jurul tău mor sau moartea se apropie, sentimentul Fiintării, acela de Eu Sunt este eliberat din întrepătrunderea cu forma: Spiritul ce fusese închis în materie este eliberat. Realizezi că identitatea ta esentială este fără de formă, o Prezentă atotpătrunzătoare. Realizezi adevărata ta identitate ca fiind constiinta însăsi, si nu ca fiind acele lucruri cu care se identificase constiinta. Aceasta este pacea lui Dumnezeu. Adevărul ultim privitor la ceea ce esti nu este „sunt aceasta” sau „ sunt cealaltă”, ci „Sunt”. 
Nu toti cei care se confruntă cu o mare pierdere experimentează si trezirea. Există oameni care creează imediat o imagine mentală puternică sau o formă a gândirii în care se văd victime, fie ale circumstantelor, ale altor oameni, ale soartei nedrepte sau ale lui Dumnezeu. Se identifică puternic cu această formă mentală si cu emotiile cărora le dă nastere - de ex. furie, resentimente, autocompătimire si asa mai departe - iar ea ia imediat locul tuturor celorlalte identificări care s-au prăbusit din cauza pierderii suferite. Cu alte cuvinte, egoul găseste repede o formă nouă. Faptul că această nouă formă este una profund nefericită nu-l interesează prea mult, important pentru el este să aibă o identitate, fie ea bună sau rea. De fapt, acest nou ego va fi mai contractat, mai rigid si impenetrabil decât cel vechi. Eckhart Tolle - Un Pământ Nou

luni, 15 octombrie 2012

Linistea timpului & linistea mintii

Civilizatia noastră a  dezvoltat mania vitezei, grijile scapă de sub control în goana de zi cu zi, este o cursă fără trofee si fără câstigători. Un indiciu este că nimeni nu are timp îndeajuns. Toată lumea încearcă să bifeze cât mai multe în aceleasi douăzeci si patru de ore. Acesta e paradoxul: ne grăbim din ce în ce mai mult si ne dăm seama că avem timp din ce în ce mai putin. În încercarea de a comprima totul, de fapt, comprimăm timpul. A trăi fără grabă nu înseamnă să ai vreun har anume; este mai curând ca o abilitate practică si asta înseamnă că se învată. Cu cât încetinim mai mult procesul de gândire, cu atât avem mai mult control asupra vietilor noastre. O minte linistită oferă capacitatea de a face alegeri întelepte în fiecare zi, alegeri despre cum să ne folosim timpul, despre cum să ne valorificăm resursele si iubirea. Imaginează-ti mintea ca pe un fel de televizor în care gândurile sunt canalele TV. În acest caz, telecomanda nu e la tine, mintea schimbă canalele de una singură. Când un gând reuseste să-ti retină atentia, mintea este setată pe un spectacol anume. Dar când începi să ai viteză, mintea goneste prin secvente de o secundă, ca un clip video de muzică rock. 
Gândurile distructive precum teama si furia tind să fie mai rapide. De aceea furia are un efect atât de dramatic asupra corpului omenesc. Respiratia, tot mai repede, inima, si ea, tot mai repede; hormonii stresului sunt de-a dreptul pompati în organism pentru a te pregăti pentru luptă sau pentru fugă. Când văd pe cineva furios, văd a mia parte dintr-un atac de cord. Nici o cantitate de hrană si nici un fel de exercitiu nu ne pot proteja împotriva ravagiilor unei minti dezlăntuite. O minte linistită este în mod natural plină de iubire. Când mintea este linistită îi vezi pe toti ca pe tine însuti. La aceasta făcea referire Biblia când spune: „ Fiti linistiti si veti sti că eu sunt Dumnezeu”. Când procesul gândirii încetineste, îti poti vedea mintea cu detasare si poti să o reglezi asa cum un mecanic face cu o masină de performantă. O minte linistită aduce bucuria si iubirea infinită pentru care ne-am născut.
Eknath  Easwaran - Linistea timpului )

 „ O minte care se grăbeste este bolnavă. 
  O minte înceată este ca un sunet. 
O minte care s-a oprit este divină.”




luni, 3 septembrie 2012

Secretul magnetului inimii

Primul Secret
„ Fiecare om care vă caută compania este atras de ceva propriu magnetului dvs.”

De ce unii oameni de abia pot să scape de atractia pe care o generează, în timp ce altii tânjesc după iubire?
De ce vă atrage ca prin magie, un anumit tip de bărbat sau de femeie în timp ce alte tipuri nu?
De ce relatiile dvs. sfârsesc mereu uimitor de asemănător, indiferent cât de mult vă străduiti să schimbati această situatie?
De ce partenerul dvs. nu se poate comporta altfel decât o face, pe termen lung, oricât s-ar strădui?
De ce, oricât v-ati strădui, Universul nu vă dă ceea ce îi cereti cu toate puterile, ba uneori vă oferă chiar contrariul?
Motivul este forta de atractie a magnetului inimii dvs. Ea actionează dincolo de aspectul fizic, educatia, vârsta, limba si starea materială. Această fortă actionează ca un magnet, care are grijă să vă simtiti atrasi sau respinsi de anumite persoane sau situatii, să reactionati sau să rămâneti neinfluentati. În acelasi timp actionează ca un program care face ca toti cei implicati să se comporte exact asa si nu altfel.

Toate reactionează la tot
Sunteti mai mult decât materia pe care o vedeti. Corpul, gândurile si sentimentele dvs. sunt forme de energie care influentează alte forme de energie. Legea de bază a vibratiilor si a rezonantei face ca cele similare sau opuse să reactioneze reciproc, în mod clar. Indiferent cum se petrece fenomenul, îl veti simti si îl veti percepe ca potrivit sau nepotrivit, plăcut sau neplăcut. La aceste sentimente veti reactiona apoi, prin actiuni sau gânduri corespunzătoare.

Nimic nu se întâmplă fără motiv
Fiecare om care se apropie de dvs. si vă influentează emotional, într-un fel sau altul, a fost atras în proportie de 80% de forta magnetului dvs. interior si 20% de anumiti factori externi. Chiar dacă unii oameni sau unele întâmplări vin spre dvs. aparent fără nici o legătură, de fapt există un motiv, numai că, de multe ori, motivul nu este atât de evident. Cu cât întelegeti mai bine magnetul inimii dvs. cu atât mai clar vă apar motivele acestea si veti putea întreprinde o minunată călătorie initiatică prin care să vă autodescoperiti si să-i descoperiti pe ceilalti.
Fiecare contact cu alt om are un sens:
- întăreste  ceea ce există,
- completează ceea ce lipseste,
- evidentiază diferentele,
- ajută la autocunoastere.
Continutul magnetului dvs. constă, în special, din „scene de film” legate de sentimentele dvs. personale. Tot ce ati trăit sau vă doriti să trăiti devine „cinematograful dvs. sentimental”. Oamenii  din jurul dvs. vor percepe sentimentele pe care le puteti manifesta si se vor simti atrasi, respinsi sau indiferenti din punct de vedere sentimental, în functie de sentimentele pe care vor să le trăiască ei însisi ori să le evite.
Ceea ce simtiti si modul în care simtiti vă determină Charisma. Atrageti oamenii care caută exact asa ceva.

Pe cine atrageti si de ce
Nu atrageti automat oamenii care vi se potrivesc, ci pe aceia cărora le-ar fi necesar ceea ce radiati. Elementele din magnetul dvs. care atrag sau resping alti oameni, sunt în special următoarele:
- experientele plăcute si neplăcute ale dvs. si ale altor oameni, în măsura în care acestea au  fost preluate de mintea dvs.
- asteptările, consideratiile si preocupările  dvs. precum si cele ale altor oameni.
- dorintele, ideile, obiectivele si deciziile dvs. interne.
- esenta reală a fiintei dvs.
Dacă Charisma ar fi generată numai de esenta reală a fiintei dvs., ati atrage în viata dvs., rând pe rând numai oamenii si evenimentele perfect compatibile. A putea deosebi Charisma ce iradiază din esenta reală a fiintei dvs. de toate celelalte influente, este unul din cele mai mari daruri pe care vi le puteti face dvs. însivă.

Magnetul masculin si cel feminin
Secretul Charismei masculine si feminine este o cheie foarte valoroasă pentru orientarea proprie în căutarea unui partener si în viata de cuplu. Fiecare bărbat are în sine părti feminine si fiecare femeie poartă în sine elemente masculine. Sunt considerate preponderent feminine: sensibilitatea, diplomatia, preocuparea fată de altii, empatia, interesul social, abilitătile interpersonale si de integrare. Printre calitătile considerate preponderent masculine se numără: ratiunea, logica, dominatia, spiritul de actiune, exercitarea puterii, urmărirea obiectivelor si deciziilor transante. Bărbatul si femeie caută, inconstient, să devină „un întreg”, adică să primească acele elemente care le lipsesc. Nu există bărbat care are exclusiv însusiri masculine si nici femeie care să fie exclusiv feminină.
În functie de cât considerati ca fiind părti masculine sau feminine în magnetul dvs., veti influenta gradul de masculinitate sau feminitate al partenerului pe care îl atrageti.

Paradoxul „femei puternice” – bărbati slabi”
Multe femei independente si „stăpâne pe situatie” se confruntă cu un fenomen ciudat la bărbatii cu care vin în contact: sunt admirate si respectate dar, în acelasi timp, pare că unii bărbati resimt o teamă inexplicabilă fată de ele si nu se încumetă să se implice prea mult într-o relatie. Motivul este că un bărbat se simte, pe de o parte, atras de aceste însusiri, care îi lipsesc, dar pe de altă parte, ar vrea să se simtă „mascul” lângă o femeie. Acest lucru îi reuseste cu atât mai putin cu cât femeia manifestă mai multe elemente masculine. În acelasi timp, femeia doreste ca bărbatul să fie sentimental,  dar nu îl poate considera ca „ bărbatul potrivit”, dacă acesta trăieste prea mult din sentimente.
Cazul opus: dacă un bărbat este sensibil, dispus să facă compromisuri, diplomat, îsi manifestă grija si interesul în bunăstarea altora, atunci magnetul său radiază multe elemente ale însusirilor feminine. În felul acesta, generează o atractie din partea acelor femei care caută tocmai aceste energii feminine, pentru că lor le sunt proprii multe însusiri masculine.

Al doilea Secret
„ Ceea ce atrageti permanent vă arată, ca o oglindă ce se găseste în magnetul dvs. interior, pentru a putea să vă reorientati mai bine”.

„Oglindă” nu vrea să însemne că fiecare om pe care l-ati atras ar fi ca dvs. Vrea să însemne că cealaltă persoană se adresează acelui „ceva” care se găseste în magnetul dvs. interior. Multi din cei care au auzit de principiul oglinzii, desi presupun că este corect, renuntă totusi să îl mai aplice după câteva încercări, pentru că nu pot recunoaste conexiunile. Uneori pare să functioneze, alteori nu. Motivul este că „oglinda” nu reflectă, pur si simplu, ceea ce sunteti. Vă arată mult mau mult!
Magnetul inimii dvs. actionează în patru moduri: el atrage similitudinile, contrastele, respingerile sau „o minune”.
 Dacă ati atras în viata dvs. un om cu care descoperiti că aveti multe în comun, acest fapt este plăcut si întelegeti imediat de ce v-ati găsit unul pe celălalt. Asemănările dau senzatia de familiar, iar familiaritatea creează un sentiment de sigurantă, securitate si pace – sentimente după care tânjesc majoritatea oamenilor. Observati în celălalt ceva ce vi se aseamănă si, în acelasi timp, simtiti iubire si afectiune pentru ceea ce observati. Si, pentru că vi se aseamănă, nu simtiti numai iubire pentru celălalt, ci si iubire de sine. Vă recunoasteti si vă regăsiti în persoana de lângă dvs. Acesta este primul efect al oglinzii.
Atunci când un om pe care l-ati atras este deosebit de dvs. în multe privinte, probabil că vă întrebati de ce v-ati apropiat. Pentru această atractie, există două motive. O astfel de persoană poate reprezenta o minunată completare a calitătilor dvs. sau poate fi o permanentă provocare.
De fiecare dată când constatati o deosebire fată de celălalt om, simtiti unde vă situati dvs. Si de fiecare dată, vă puteti decide pe ce cale ati dori să vă dezvoltati, adăugând, astfel, încă ceva la forta dvs. lăuntrică.
Dacă ceva – un anume tip de om sau o anumită situatie – reapare permanent în viata dvs., desi nu doriti, acest lucru este pe de o parte agasant, dar pe de altă parte, este perfect pentru a întelege care este problema  cu magnetul dvs. interior, care cauzează toate acestea. Repetările nedorite reprezintă cel mai bun ghid. Iată de ce atrageti deosebit de puternic ceea ce respingeti, deoarece acest lucru trezeste sentimente si perceptii puternice. Acestea constituie continutul magnetului dvs. interior, de care alti oameni se simt atrasi.
Cu fiecare gând sau sentiment, prin care vreti să refuzati sau să condamnati pe cineva, magnetul dvs. interior începe să le atragă tot mai tare tocmai pe acestea.
De fiecare dată  când în viata dvs. apare ceva ca o minune, acest fapt zdruncină ceea ce credeati până atunci despre dvs. si despre viata dvs. Încercati să întelegeti minunea, însă aceasta nu se lasă deslusită. Puteti să o percepeti numai ca pe un dar. Este posibil ca exact în acest moment să simtiti cât de mult vă iubeste Universul. Chiar dacă nu întelegeti imediat, totusi ceva din magnetul inimii dvs. a declansat această minune. Minunile apar atunci când ne luăm mâna. Când încetăm să luptăm pentru ceva care credeam că trebuie să-l rezolvăm neapărat, se întâmplă adesea ceva total neasteptat. Pare o minune, dar a fost în aceiasi măsură atras de magnetul interior al inimii. Unul din cele mai frumoase exemple este minunea iubirii. Aparitia iubirii între oameni se poate întâmpla numai atunci când nu este voită. Controlul împiedică manifestarea iubirii. Dacă vă luati mâna cu adevărat, faceti loc iubirii unui alt om pentru dvs.,  dar si iubirii de sine.

Al treilea Secret
„ Claritatea dvs. atrage din haosul numeroaselor posibilităti tocmai pe acei oameni si acele evenimente care vi  se potrivesc.”

Realitatea care vă înconjoară este plină cu infinit  mai multe posibilităti si lucruri decât vă puteti da seama sau închipui. Mai pe scurt: există de toate. Orice fel de om, orice fel de comportament. Cel mai bun lucru pe care-l puteti face pentru dvs. este să vă lămuriti cu claritate care este ideea dvs. de viată si să vă simtiti că sunteti pe calea spre un viitor perfect.
Ce fel de oameni veti atrage, cel mai probabil, dacă încă nu aveti o idee clară despre viata dvs.?
# Oameni care nu au nici ei o idee clară despre viata lor.
# Oameni cărora li se pare perfect că nu aveti o idee despre viată, deoarece astfel vă va fi usor să vă integrati în ideea lor despre viată.
# Pe nimeni, deoarece dacă ati trecut deja prin primele două cazuri, nu mai permiteti nimănui să se apropie.

Când este vorba despre realizarea propriului viitor, adesea se spune că puterea gândurilor, dorintelor si conceptiilor dvs. functionează ca un magnet, care atrage oameni si evenimente în realitatea dvs. personală. Este adevărat, dar nu numai gândurile sunt cele care actionează, ci si  sentimentele dvs. care sunt strâns legate de anumite gânduri. Gândul este numai cheia de contact. Adevăratul motor sunt sentimentele.
Un gând frumos fără un sentiment potrivit,  este ca o floare fără apă. Pierde rapid din fortă si frumusete. Iar, dacă nu mai este frumos, nu-l mai băgati în seamă.
Cel mai bun lucru pe care îl puteti face, pentru a permite ca sentimentele reciproce să înflorească, este să nu întreprindeti nimic special. Sentimentele au nevoie de spatiu si de timp.

Al patrulea Secret
„ Izvorul a tot ce căutati se găseste în magnetul dvs. interior. Izvorul este tot ce simtiti.”

Indiferent ce ati căuta la alti oameni, purtati deja în dvs. acel ceva, căci, în fond, ce căutati înainte de toate? Sentimente! Sentimentul de securitate, sentimentul de a fi iubit, sentimentul de bogătie,  sentimentul de libertate, sentimentul de a face parte dintr-o familie, sentimentul de a avea succes...Nimeni nu vă poate da un sentiment. Poate doar să trezească un sentiment în dvs. Dar este sentimentul dvs. produs de dvs.  Omul de lângă dvs. este numai un dar care vă ajută la aceasta. Cunoasterea acestei deosebiri reprezintă cheia. Vă eliberati din clipa în care recunoasteti că sentimentele proprii vă apartin numai dvs., că nu există nici măcar un sentiment pe care vi-l poate da sau lua altcineva. Nimeni nu vă poate da iubire, fiindcă iubirea se află deja în dvs.  Stiti deja asta. Observati un animal sau o plantă sau orice altceva în natură, care vă impresionează. Simtiti iubirea din dvs.? Priviti o fotografie cu un copil fericit? O simtiti? Nu primiti nimic si totusi o simtiti. Este aceiasi iubire pe care o simtiti când un om iubit se găseste efectiv lângă dvs.
Când oamenii caută anumite sentimente, dar nu fac nimic spre a ajunge la trăirea dorită, sau dacă trăiesc multă vreme fără iubire, încep uneori să-si dezvolte un comportament pe care altii vor socoti ca fiind ciudat sau deconcertant. În final, acesta este, de fiecare dată, un strigăt după iubire. „Am succes, sunt harnic, sunt frumos, sunt inteligent, am o situatie, am o casă.” Cu cât mai mult se străduieste cineva  să le arate altora aceste lucruri,  cu atât mai tare strigă: „ Vă rog iubiti-mă! Vă rog, iubiti-mă!” Altii nu au succes pe această cale si încearcă să se victimizeze: „ Sunt bolnav, sunt sărac, sunt slab, nu-mi merge bine. Vă rog priviti-mă! Vă rog, iubiti-mă!
Acest mod de a dori să primesti din partea altora sentimente frumoase este istovitor pentru toti cei implicati.
Când aveti o problemă cu un om, nu-i puteti schimba acestuia problema. Dar vă puteti schimba propria problemă. Si este posibil ca în acest fel să dispară si problema lui.
„ Nu uitati că cea mai bună relatie este aceea care trece peste nevoia de a fi necesari unul altuia în iubirea dvs. reciprocă.” - Tenzin Gyatsco -

Al cincilea Secret
„ De fiecare dată când simtiti un simbol în magnetul inimii dvs. tineti în mână cheia magică pentru o schimbare”

Credinta într-un anumit simbol sau ritual comportamental poate reprezenta un tip de „programe” puternice, care actionează independent în magnetul dvs. interior. O astfel de credintă poate sprijini ceea ce doriti să realizati, dar poate si bloca total această realizare.

Obiecte simbolice: Ce îmbrăcăminte poartă cineva? Cum îsi aranjează casa? Ce meserie are? Ce masină conduce? Ce mărci de produse utilizează?
Toate aceste simboluri pot dezvălui ceva despre omul respectiv. A evalua pe cineva în functie de ele, ar putea însemna să-i evaluezi trecutul. Si atunci, veti vedea în gând un alt om decât cel pe care îl aveti în fata dvs. Bazati-vă mai bine pe ce simte inima.

Gânduri simbolice: Există nenumărate gânduri simbolice gresite despre iubire, idei care pot programa magnetul inimii cu o fortă de respingere. Iată câteva exemple:
# Pentru iubire trebuie să lupti. Trebuie să-l convingi pe celălalt.
# Iubirea cere folosirea intensă de simboluri ale afectiunii.
# Timpul este scurt. Dacă nu te grăbesti să primesti mărturisirea personală a celuilalt, îl pierzi.
# Spre a-l convinge pe celălalt este nevoie de trucuri creatoare. Numai cel mai istet primeste iubire.
# Cei buni sunt deja luati. Dacă el mai este liber, trebuie să mai aibă vreun cusur.
# Iubirea, durerea, emotia si drama merg împreună. Li se zice „fluturi”. Dacă acestia lipsesc, nu e iubire. Într-adevăr, senzatia de „fluturi” este aceiasi cu teama de a pierde. „Oare sunt iubit cu adevărat?”

Sensul fiecărui simbol, creat de tine în mod inconstient, constă în final în a-l da la o parte si în a te elibera de el. Vă puteti inventa, în mod constient, noi simboluri si le puteti asocia cu sentimentele pe care le doriti în magnetul dvs. interior. În acest caz, simbolurile vor deveni un ajutor pentru a vă reaminti ce doriti să simtiti.

Al saselea Secret
„ Oamenii de lângă dvs. se comportă rareori asa cum vreti, si adesea asa cum vă temeti că o vor face.”

Suntem interconectati. Toti suntem legati între noi. Asa suntem construiti. Este o lege a naturii. Un om cu care sunteti în contact simte ceea ce simtiti si gânditi dvs. Ati avut de multe ori ocazia să constatati personal faptul că această lege „a rezonantei” chiar functionează independent de distantă:  vă gânditi la un om si, aproape imediat, vă contactează. Stiinta este pe cale să descopere si să explice aceste lucruri, stiute din vechime, încadrându-le în tema „neuroni în oglindă”. Pe scurt, savantii sunt în curs de a demonstra că elemente din celulele corpului nostru actionează ca emitători si receptori si intră în comunicare cu celulele altor oameni. Atunci când ceea ce spuneti sau faceti nu corespunde cu ce gânditi si simtiti, alte persoane vor percepe acest lucru ca un comportament incoerent si confuz. Rezultatul este neîncrederea si distantarea. Atunci când sentimentele si faptele corespund, alti oameni le vor percepe ca autentice, integre si „reale”. Urmarea e încrederea si apropierea. Magnetul inimii este complet autentic. El radiază sentimentele dvs. Dacă gânditi ceva, dar simtiti contrariul, în final se va întâmpla ceea ce simtiti.
Atunci când aveti cu cineva o relatie strânsă sau intimă, nu există secrete adevărate. Este posibil să nu-i dati unele informatii, dar nu-l puteti împiedica pe celălalt să perceapă sentimentele din magnetul inimii dvs. A-i dezvălui unui alt om secretul cel mai mare pe care îl ai poate reprezenta una dintre cele mai mari dovezi de încredere si poate să aibă ca efect schimbări mari în relatia dintre cei doi. Este nevoie de curaj, deoarece trebuie întâi să-ti analizezi singur secretul si să nu te condamni din cauza lui. Un lucru este sigur: chiar dacă pare riscant, curajul într-o relatie va fi răsplătit în final.
Priviti în interiorul dvs. Ajutati-l si pe partenerul sau iubitul dvs. să privească înăuntrul lui. Acolo se poate găsi o mare durere. De aceea fiti prudenti si iubitori, atât fată de dvs. cât si fată de celălalt.

Al saptelea Secret
„ Cea mai puternică dintre toate fortele magnetului dvs. interior este iubirea pentru propria dvs. viată”

Iubirea este turboacceleratorul a tot ce ati dori să împliniti. Aproape că fiecare om stie ce e iubirea dar putini o pot si descrie.
Se spune că sculptorul Michelangelo, fiind întrebat cum de reuseste să scoată dintr-un bloc de marmură o sculptură a unui leu, atât de perfectă, încât pare vie, ar fi răspuns în felul acesta:
„ Pur si simplu, îndepărtez tot ce nu arată a leu.”
În mod asemănător decurge si descoperirea iubirii. Ea este deja la îndemână. Nu există nimic ce ati putea face pentru o obtine sau găsi iubire. Singura dvs. sarcină constă în a vă îndepărta mereu mai mult de ceea ce nu reprezintă iubirea. Restul, vine de la sine.

Dacă nu sunteti siguri ce decizie să luati sau cum să actionati...
Dacă vreti să metamorfozati sentimente si gânduri neplăcute...
Puneti-vă o singură întrebare:
CE –AR FACE IUBIREA?

Capcana la încercarea iubirii de sine
Îndemnul „iubeste-te pe tine însuti!”este un adevăr minunat. Dacă functionează pentru dvs. păstrati în inimă această propozitie valoroasă si simtiti-i efectul de împlinire. Dacă aveti probleme cu el, acest lucru s-ar putea datora faptului că tocmai ati căzut în „capcana iubirii de sine”: oricât încercati sentimentul vă scapă iar si iar, încât uneori ajungeti să nu mai credeti în el. De ce, adesea, ideea iubirii de sine nu reuseste? Pentru că, luată ad-litteram „iubeste-te pe tine însuti!” nu este posibilă. Este o capcană.
„ Iubeste-te pe tine însuti!” este un îndemn de a face ceva. Dar pentru a iubi, nu trebuie să faci nimic. Este imposibil să te iubesti pe tine, dacă nu se întâmplă de la sine. Este ca si când cineva v-ar zice: „ Iubeste-l pe omul ăla de acolo!” Nu merge, doar pentru că vrei.
„ Iubeste-te pe tine însuti!” este un apel la ratiune. Dar ratiunea nu poate iubi, cu atât mai putin e posibilă iubirea de sine. Iubirea este o stare lăuntrică, dincolo de gândire, la fel ca pacea. Dacă am vrea să o considerăm ca pe o senzatie corporală, cel mai adesea iubirea s-ar simti în regiunea inimii.
„ Iubeste-te pe tine însuti!” ne istoriseste că tocmai acum n-am fi în regulă, pentru că este evident că ne iubim prea putin pe noi însine. Dar, dacă simtim că suntem în regulă, blocăm  exact acest sentiment de iubire.
Dacă apelul „ Iubeste-te pe tine însuti!” nu reuseste, el duce la contrariul său. Sentimentele de nepotrivire, de autorespingere si de îndoială devin mai intense. „ Pur si simplu nu reusesc să mă iubesc” este gândul care apare mereu si mereu.
Există o solutie: reconstructia! Luati-vă un moment de răgaz si analizati: cum ar fi – doar ca un joc – dacă acum nici nu ar mai trebuie să vă iubiti? Doar să presupunem...Analizati-vă acum în interior: cum ati resimti asta?
„ Dacă n-ar trebui să mă iubesc pe mine însumi...” Asteptati un moment si verificati...
Simtiti ceva?

Când veti înceta să credeti povestea că trebuie să vă iubiti pe voi însivă, în fapt vă veti face un dar: vă eliberati pentru a putea simti că vă iubiti deja.

Când vă iubiti propria viată mai presus de toate, nu faceti nimic ce ar putea să vă rănească. Nu vă veti mai lăsa răniti de altii, indiferent din ce motive. Ceilalti vor continua să spună ce au de  spus, dar dvs. nu veti mai lupta împotriva lor, deoarece de câte ori vă luptati, simtiti cum vă pierdeti într-o bătălie care nu este a dvs. Veti auzi ce se vorbeste, veti vedea ce se face. Si veti întelege de ce sunt oamenii asa, deoarece vă întelegeti si resimtiti mereu mai mult secretul magnetului inimii. Si atunci, veti spune si dvs. ce aveti de spus, si veti actiona, dar nu într-o luptă împotriva cuiva sau a ceva, ci din iubire de sine.
Îi veti condamna mai putin pe altii, deoarece simtiti că nu vă face bine dvs. Cu cât simtiti mai mult acest tip de iubire, cu atât magnetul dvs. interior va iradia mai putin ceea ce ar fi interesant pentru făptasi, luptători si despoti. Le oferiti o suprafată tot mai mică pe care să vă atace. Când vă considerati si vă iubiti viata ca pe un dar, exact acesta va iradia magnetul dvs. interior.
A iubi înseamnă a întelege. Cu cât întelegeti mai mult – pe dvs. însivă si pe ceilalti – cu atât puteti accepta mai mult fără a modifica. Si, cu atât mai mult, veti simti iubire.
Cineva care vă condamnă pe dvs. si pe altii este bolnav. Cineva care trage lumea la răspundere este bolnav. Cineva care vrea să fiti altfel decât sunteti este bolnav. Dacă veti reusi să întelegeti de ce fac oamenii asa ceva – pentru că în magnetii lor interiori actionează forte care generează astfel de reactii – veti înceta să mai sprijiniti această boală. Reactionati mai putin si prin aceasta faceti ca această boală să nu se mai răspândească.

Al optulea Secret
„ Magnetul dvs interior atrage cu atât mai puternic ceva, cu cât simtiti mai profund în dvs. spatiul gol în care acel ceva îsi are locul”

Cu cât vă puteti imagina mai intens telul dvs. cu atât mai mult magnetul dvs. interior va atrage oameni si întâmplări. Însă nu fiecare are o imaginatie atât de creatoare si, în plus – după ce entuziasmul s-a atenuat – este necesară o disciplină puternică si multă perseverentă.
Secretul spatiului interior lăuntric reprezintă o fortă cel putin tot atât de mare ca si imaginatia unui tel si ca sentimentul de a fi pe calea cea bună. De fiecare dată când simtiti că vă doriti ceva, cu ardoare, oricum vedeti deja acel ceva cu ochiul interior. În loc să vă imaginati că îl aveti deja – si asta nu le reuseste multora – dezvoltati acest exercitiu de imaginatie până exact în locul în care se va plasa acel ceva, atunci când va deveni realitate. Acestui loc îi putem spune: „ izvorul dorintei” dvs.
Multi oameni nu vor să meargă la acest izvor, deoarece se tem că acolo ar putea resimti o senzatie de neîmplinire si de gol sufletesc. Ei se gândesc: „ Un gol în mine si o dorintă atât de mare...cât de dezolant trebuie să fie. Asa ceva nu vreau să simt.”
Adevărul este, însă, că spatiul acestor sentimente este o parte din dvs. Este prezent si actionează, indiferent dacă vreti sau nu. Aveti două posibilităti:
Continuati să gânditi că acest spatiu urât si neîmplinit se află în interiorul dvs. si evitati să-l priviti, de ex. înăbusindu-vă dorintele. Puteti, de asemenea, să vă retineti de fiecare dată si să încercati să vă închipuiti ceva pozitiv. În schimb, nu există nici o obiectie atâta vreme cât aveti sentimentul că vă atrageti dorintele spre viata reală. Dacă nu, veti resimti spatiul lăuntric gol ca pe o neîmplinire si veti atrage în continuare neîmpliniri la tema respectivă.
A doua posibilitate este să nu considerati izvorul dorintei dvs. ca pe o neîmplinire, ci ca pe o pregătire pentru ceea ce oricum vine spre dvs. si se potriveste exact acelui spatiu.
Este posibil ca în acest spatiu să găsiti tot felul de sentimente. Cele neplăcute sunt motivul pentru care, până de curând, dorintele dvs. nu au fost atrase. În acelasi timp, este probabil să se întâmple ceva neasteptat: veti constata că este frumos să vedeti ceea ce, până de curând, vă împiedica dorintele. Este una din cele mai frumoase experiente pe care le puteti trăi, pentru că este adevărul. Vedeti adevărul în dvs. însivă. Recunoasteti, în sfârsit, ceea ce fusese programat în magnetul dvs. interior, anume să vă împiedice fericirea în viată. Iar acest lucru este atât de valoros, deoarece din adâncuri se iveste o recunostintă profundă.

Al nouălea Secret
„ Dacă vreti să realizati ceva, luati o decizie conform acesteia. O actiune bazată pe o decizie multiplă forta de atractie a magnetului dvs. interior.”

Există situatii în care, desi stiti unde vreti să ajungeti, nu sunteti sigur ce trebuie să faceti pentru a vă atinge telul. Adesea din nesigurantă, nici nu actionati.
Cu cât vă folositi mai mult forta magnetului dvs. interior si resimtiti efectul acestuia, cu atât vă devine mai clar că este mai putin important dacă exact această actiune sau acea cale vor duce, în final, la succes. Pentru forta de atractie a magnetului dvs. interior este hotărâtor doar să actionati, de îndată ce simtiti ce vreti. Iesiti cu dorintele pe piată, pentru ca furnizorii să vă poată contacta. Iar atunci  când vă creati un sentiment sezizabil de actiune, legat de dorinta dvs. începeti să creati o realitate.
Chiar dacă puterea magnetului dvs. interior actionează deja de la sine, actiunea dvs. pune în functiune forte pozitive suplimentare în legătură cu tema aleasă:
# Vă arătati dvs. însivă si celorlalti că ati luat o decizie ( claritate)
# Vă arătati dvs. însivă si celorlalti că, în domeniul respectiv, nu sunteti o victimă, ci cel care îsi croieste singur viata (fortă)
# Vă conferiti credibilitate propriei clarităti. În felul acesta puteti crede din ce în ce mai mult în dvs. însivă si în propria putere (convingere)
# Prin actiunea dvs. practic deschideti porti prin care poate veni ceva spre dvs. Uneori, prin această poartă nu vine telul dorit de dvs., ci un om care vă deschide alte porti (canale)

Al zecelea Secret
„ Momentul cel mai important al vietii dvs. este Prezentul! Tot ce simtiti si gânditi în prezent dă nastere viitorului.”

Cu cât veti continua să trăiti în trecut sau purtând ceea ce considerati a fi povara trecutului, cu atât mai mult sentimentele vechi vor reapărea în viata dvs., obsesiv. Prin aceasta, vă creati în magnetul interior o fortă de atractie, care îi va atrage pe acei oameni care vor dori să retrăiască, alături de dvs., acele sentimente vechi. Pur si simplu vă „târâti” trecutul în viitor, ca într-un cerc care se închide. Viata dvs. ar putea fi comparată cu cea a unui hamster care aleargă în roata turnantă din cusca sa. Puteti alerga cât vreti de repede, veti fi mereu în aceeasi roată. Există o posibilitate să evadati din această roată si să vă făuriti un viitor cu adevărat nou. Un viitor care este mai putin rodul trecutului dvs., care este acum eliberat de povara vechilor răni sufletesti. Trăiti-vă mai mult viata în prezent! Pentru aceasta aveti nevoie de încredere în calea vietii si, suplimentar, de posibilitatea de a decide fără să fiti nevoiti să rechemati trecutul pe post de sfetnic.
De câte ori decide ratiunea, decide trecutul. Numai acea picătură de curaj, inclusă în decizie, va fi recompensată ce ceea ce poate fi numit o nouă trăire.
Intuitia este factorul de decizie superior. Prezentul este calea pentru a simti mai multă iubire.

„ Iubirea trecută nu este decât o amintire. Iubirea viitoare este un vis si o dorintă. Numai Aici si Acum putem iubi cu adevărat”

- Mahatma Gandhi -



Text extras din cartea „ Secretul Magnetului Inimii” de 

Ruediger Schache

luni, 27 august 2012

Vointă, iubire si abandonare

Omul nu trebuie să se teamă de nimic câtă vreme vointa lui este bună, si nici să se mâhnească atunci când nu poate s-o arate prin faptele sale; el nu trebuie să creadă că s-a îndepărtat de virtute câtă vreme găseste în sine o adevărată vointă, căci întreaga virtute si tot binele se află în vointă. Nimic nu te va tulbura dacă vointa ta este dreaptă si adevărată: nici iubirea, nici umilinta, nici virtutea. Însă ceea ce tu vrei cu întreaga ta putere si vointă, tu posezi deja, si nici Dumnezeu, si nici o creatură nu-ti poate lua ceea ce ai, câtă vreme vointa ta este cu adevărat si întru totul divină si folosită în prezent. Prin urmare, nu spune: „ Eu as dori binele...”, ceea ce ar fi pentru viitor, ci: „ Eu vreau binele acum”. Or, ia aminte bine: dacă vreau să am un lucru, chiar dacă acesta se află la mare depărtare, îl am într-adevăr, îl am mai bine decât lucrul aflat pe genunchii mei, dar pe care nu-l vreau. Într-adevăr, cu ajutorul vointei eu pot totul. Pot să ispăsesc pentru toti oamenii, să hrănesc toti sărmanii, să împlinesc lucrările tuturor oamenilor si tot ceea ce se poate închipui. Dacă nu vointa este ceea ce îmi lipseste, ci doar putinta de a făptui, într-adevăr, în fata lui Dumnezeu  eu am împlinit deja toate astea, si nimeni nu mi le poate răpi sau pune la îndoială nici măcar o singură clipă; căci a voi să faci si a fi făcut este acelasi lucru în fata lui Dumnezeu. Tot astfel, dacă as vrea să am tot atâta vointă cât omenirea întreagă si dacă dorinta ar fi tot atât de mare, as poseda cu adevărat această vointă, căci ceea ce vreau să am, am. La fel: dacă as vrea să am atâta iubire câtă există în toti oamenii ca să-l slăvesc la fel de mult pe Dumnezeu, sau fac orice altceva, dacă vointa mea ar fi cu adevărat totală, as putea să am. Or, tu te-ai bucura nespus să afli când vointa ta este o vointă dreaptă. Vointa este desăvârsită si dreaptă atunci când este în întregime dezinteresată, despuiată de eul tău si modelată după vointa lui Dumnezeu. Dacă este astfel, atunci ea este dreaptă si adevărată, si cu dorinta aceasta poti să dobândesti totul, iubirea sau orice vei vrea. Tu întrebi: „ Cum as putea să posed iubirea, dacă nu o simt, dacă nu îi simt prezenta, asa cum se manifestă la atâtia oameni care săvârsesc fapte mari, care au în ei o adâncă evlavie si ceva măret, lucruri care mie îmi sunt străine?” Să luăm aminte că iubirea are două însusiri: una este esenta iubirii, cealaltă este lucrarea iubirii, manifestarea iubirii. Lăcasul iubirii se află doar în vointă: cel care are o vointă mai mare, are de asemenea o iubire mai mare. Dar cine are mai multă iubire, nimeni nu poate să stie; ea se ascunde în suflet pentru că Dumnezeu este ascuns în adâncul sufletului.

Iată si cealaltă însusire: manifestarea iubirii, lucrarea iubirii. Ea devine vizibilă sub forma înflăcărării, cucerniciei, fericirii; si totusi, uneori, nu iubirea este cea care zămisleste toată această dulceată, ci natura; ea poate fi produsă de o atingere a cerului sau de simturi, si cei care o încearcă mai mult nu sunt neapărat si cei mai buni. Chiar dacă vine de la Dumnezeu, Domnul nostru o dăruieste doar anumitor oameni, ca să-i atragă, să-i încurajeze sau să-i facă să dobândească o mai mare detasare fată de ceilalti. Dar se întâmplă adeseori ca acesti oameni, după ce au căpătat mai multă iubire, să nu mai încerce un simtământ la fel de mare, iar iubirea lor să se ivească cu adevărat doar atunci când, trecând printr-o astfel de încercare, reusesc totusi să-si păstreze credinta deplină si neâncetată în Dumnezeu.
Or, chiar dacă aceasta ar fi o iubire deplină si totală, nu înseamnă că ea este si cea mai bună, si iată cum se judecă acest lucru. Uneori, trebuie să abandonăm din iubire astfel de stări încântătoare pentru ceva mai bun sau pentru a săvârsi o lucrare de iubire spirituală sau materială, când aceasta se dovedeste necesară.
Dacă cineva se află într-o stare de beatitudine, ca aceea a sfântului Pavel, si stie că un bolnav asteaptă să-i aducă putină supă, eu socot că mai degrabă ar trebui să iasă din starea aceea si să împlinească nădejdea bolnavului cu cea mai mare iubire.
Omul nu trebuie să-si închipuie că, în acest fel, este lipsit de har, căci ceea ce omul părăseste de bunăvoie din iubire, primeste îndărăt mai vârtos, asa cum a spus Hristos:„ Cel ce se lipseste de ceva pentru mine, va primi însutit”! 
Într-adevăr, ceea ce omul abandonează sau renuntă pentru Dumnezeu - chiar dacă el doreste cu tărie să simtă mângâiere si râvnă, dacă face tot ceea ce poate în acest scop si Dumnezeu nu i le dă, dacă el se împacă si se lipseste de bunăvoie pentru Dumnezeu - le va regăsi într-adevăr în Dumnezeu, ca si cum Dumnezeu i-ar da în deplină stăpânire tot binele de care el s-a lipsit, la care a renuntat de bunăvoie pentru Dumnezeu; îl va regăsi însutit. Căci ceea ce îi este plăcut omului - dar care se lipseste si la care renuntă de bunăvoie pentru Dumnezeu, fie în trupul, fie în spiritul său - este regăsit în întregime în Dumnezeu, căci omul trebuie să se învoiască să renunte bucuros la orice pentru Dumnezeu, adică să renunte din iubire. Că uneori trebuie să abandonăm din iubire astfel de simtăminte, este ceea ce ne arată si sfântul Pavel, care era plin de iubire atunci când spunea: „ Am dorit să fiu despărtit de Hristos din iubire pentru fratii mei”.   - Meister Eckhart - 

miercuri, 22 august 2012

Procesul de trezire al constiintei


„Este suficientă o străfulgerare pentru a iniţia procesul de trezire, iar acesta este ireversibil!”  - Eckhart Tolle -
Trebuie să fim conştienţi de faptul că această călătorie spirituală pe care o parcurgem în această viaţă este o continuare a tuturor călătoriilor spirituale pe care le-am parcurs de-a lungul existenţelor noastre anterioare, fiind mai mult sau mai puţin conştienţi de acest lucru.
În zilele noastre cei mai mulţi oameni sunt preocupaţi de cunoaşterea şi înţelegerea fenomenelor fizice şi a aspectelor materiale cu care se confruntă în viaţa de zi cu zi, dar sunt aproape complet ignoranţi în ceea ce priveşte propria fiinţă şi potenţialul benefic extraordinar ce este adormit în ei înşişi. Pentru ei, lumea în care trăiesc şi există este cea exterioară, ceea ce se vede şi ne înconjoară. Dacă ar fi să-i întrebăm cine sunt, ei ar începe să se descrie prin numele lor, prin ocupaţia, forma sau starea în care se găsesc în acea perioadă a vieţii, prin ce au fost sau vor să devină, sau prin diferite aspecte neesenţiale cu care se identifică mintea lor. Alţii, interesaţi într-o anumită măsură de aspectele spirituale, vor spune că sunt spirit divin sau suflet nemuritor, sau se vor descrie folosind alte concepte mai mult sau mai puţin interesante sau spirituale, pe care mintea lor le-a adoptat şi cu care au ajuns să se identifice, fără însă a le cunoaşte în profunzime.
Tocmai de aceea, asistăm la o situaţie paradoxală - fiinţele umane sunt capabile să călătorească în spaţiul cosmic, dar ignoră ceea ce se află în profunzimea fiinţei lor, sau se scufundă în cele mai adânci oceane, dar nu reuşesc să plonjeze în ele însele, rămânând insensibile la comorile ce zac în străfundurile sufletului. Identificându-se complet cu personalitatea egotică limitată, efemeră, nici nu bănuiesc cine sunt în realitate ele însele, care este natura lor esenţială. Din această perspectivă, putem spune că cele mai multe fiinţe umane, chiar aflate în stare de veghe, sunt profund adormite.
Egoul ne dă iluzia că avem o anumită personalitate, că suntem limitaţi de timp şi spaţiu, deşi tot el ne împinge să acţionăm ca şi cum am avea la dispoziţie tot timpul din lume şi ne face să credem că nimic nu poate sta în calea împlinirii dorinţelor noastre lumeşti. În mod obişnuit, egoul este cel care gândeşte, vorbeşte, el îşi însuşeşte trăirile şi acţiunile noastre şi tocmai de aceea este absolut necesar să-i cunoaştem mecanismele de funcţionare, pentru a nu mai cădea iar şi iar în capcana identificării cu el, considerându-l adevărata noastră natură.
Atunci când începem să observăm starea de inconştienţă ce ne caracterizează, starea de adormire în care ne aflăm, cea care ne face să realizăm această observare este chiar conştiinţa noastră, ce va determina gradat procesul de trezire spirituală. Tot ceea ce trebuie să facem atunci este să lăsăm lumina conştiinţei să ne pătrundă întreaga fiinţă. Astfel, vom realiza că de fapt noi suntem una cu acea lumină, vom începe să căutăm adevăratul sens al existenţei noastre şi vom descoperi adevăruri spirituale divine. Treptat, omul vechi se va transforma într-un om nou ce va pune bazele unei umanităţi înţelepte. Ceea ce veţi percepe va fi diferit, va fi într-o lumină mai bună şi va scoate din voi tot ceea ce este mai bun.
- Eckhart Tolle -

marți, 21 august 2012

Pemite-ti să fii tu însuti

Totusi, ce înseamnă iubirea de sine? În experienta mea, este ceva mai profund decât îndemnurile promovate de vreun guru care proclamă: „ Crezi în tine, esti fantastic si da, oamenii te plac!”
Iubirea de sine este un lucru mult mai sacru si misterios. Este o strălucire interioară, o atmosferă de căldură care începe treptat să te inunde pe măsură ce înveti să-ti spui da tie însuti. Cel mai bun lucru pe care-l poti să face din iubire de sine este să-ti permiti să fii. Să fii ce? Tu însuti, bineînteles. Este definitia iubirii de sine pe care o propun eu: să-ti permiti să fii fiinta care esti. Esti constient de fiinta pe care o reprezinti, fiinta care vrea să trăiască în tine, prin tine, ca tine? Dacă esti cinstit, vei recunoaste că abia dacă cunosti această dimensiune profundă din fiinta ta. Fiinta pe care o reprezinti nu e ceva la care să stai să te gândesti. Este dincolo de orice gând. Fiinta pe care o reprezinti nu poate fi găsită decât aici, în nucleul experientei tale de viată din acest moment. Restul nu e decât amintire sau proiectie mentală. Cine ai fost tu ieri, anul trecut sau în copilărie, adolescentă, tinerete sunt doar amintiri. Nici una dintre aceste persoane nu este cine sau ce esti tu. Dacă tii în memorie o imagine sau un concept despre ceea ce esti, îti bagi sufletul într-o cuscă si nu-ti permiti să trăiesti liber si expansiv. Ce se întâmplă când îti permiti să fii prezent, chiar aici în acest moment, fără să te bazezi pe vreo imagine familiară sau credintă stocată pe „hard disk”-ul memoriei, care să-ti spună cine esti? La început, ai putea avea un sentiment de dezorientare. Dacă te poti relaxa pur si simplu în acest sentiment pentru o clipă, fără să te lasi coplesit de frică, ai putea avea un moment în care să te simti pe tine însuti ca pe o prezentă vie, o fiintă misterioasă, impenetrabilă, deschisă, trează, si gata să răspundă curentelor schimbătoare ale fiecărei clipe. Lasă-te să fii acea fiintă, chiar dacă doar pentru o clipă la început, aici si acum. Acest lucru îti va permite să te relaxezi si să te conectezi cu tine însuti, oferindu-ti un gust proaspăt si imediat al demnitătii si valorii tale inerente. Momente minunate ca acestea fac posibilă fericirea de-a fi în viată, de-a fi fiinta care esti. Cu cât gusti mai mult din această stare de conectare, cu atât mai mult ea dă nastere unei străluciri interioare, care este experienta imediată a iubirii de sine. 
A-ti spune da înseamnă de asemenea să accepti fiinta  împrăstiată, imperfectă pe care o reprezinti. „ Era simplu să-l iubesti pe Dumnezeu în tot ce era frumos”, a scris Sf. Francisc. Totusi, el a recunoscut că, pentru ca iubirea să fie adevărată, ea trebuie să includă totul, inclusiv întunericul si toată durerea vietii. Astfel că a continuat spunând: „ Lectia întelepciunii mai profunde, totusi, m-a învătat să-l îmbrătisez pe Dumnezeu în toate lucrurile”. Cum să-l îmbrătisezi pe Dumnezeu în toate lucrurile din interiorul tău? Nu numai în ceea ce este frumos, ci si în inima bestiei? După cum a scris învătătorul spiritual german Rudi (Swami Rudrananda): Singurul lucru care poate crea unitate în interiorul tău este capacitatea de a avea o părere mai bună despre tine, pe măsură ce lucrezi zilnic pentru a te deschide mai mult si spui „bine, mă enervez usor”, sau „sunt agresiv”, sau „ador să fac bani”, sau „nu-mi pasă de nimeni altcineva”. Odată ce recunosti că esti toate acestea...vei putea în sfârsit să iei o gură de aer si să le permiti să se deschidă...Eul  tău, prejudecătile si limitările pe care le ai reprezintă materia ta primă. Din materia primă te descompui, cresti si absorbi energia. Dacă o procesezi si o rafinezi pe toată, te poti deschide în mod constient. 
Ceea ce contează cel mai mult este să atingi pentru un moment ce se află acolo, să lasi să existe si să te simti pe tine acolo cu acel lucru, deschis, permitându-ti să fii asa cum esti, desi poate că nu-ti place ce simti. „ Da, pot fi aici cu mine, chiar dacă apare anxietatea...desi există si îndoială de sine...desi există singurătate.” Pe măsură ce te deschizi putin câte putin către orice stare în care te afli, experimentezi direct deschiderea care vede si lasă lucrurile să existe. Observă cum deschiderea este mai mare decât orice altă stare prin care treci. Fii această deschidere, care îti poate sustine trăirile într-un mod blând si delicat. Astfel, intri în contact cu fiinta mai complexă pe care o reprezinti, care nu este prinsă în nici una dintre aceste stări mentale. Mai presus de orice, să nu te identifici cu nici o stare prin care treci, nu le permite să spună ceva despre tine. Când constientizezi „mi-e frică”, asta nu înseamnă că frica te reprezintă, ci este un fel mai simplu de a spune „sunt constient de frica ce se naste în corpul si mintea mea”. Eul care poate cunoaste frica nu este în sine înfricosat. El este fiinta complexă pe care o reprezinti, constientizarea care poate vedea si sustine orice se află în interiorul tău.
O altă etapă în sporirea iubirii de sine este să fii capabil să apreciezi ceea ce-ti apartine numai tie si ceea ce ai de oferit doar tu. Fiecare dintre noi are o contributie specială de adus acestei lumi, mai ales atunci când ne dezvăluim adevărata natură. Fiecare suflet îsi are propriul caracter multifatetat, asemenea unei bijuterii, are „acel ceva” al lui. Desi nimeni nu poate identifica exact acest „dar special”, el este ceea ce iubesc oamenii atunci când te iubesc pe tine. „ Acel ceva” înseamnă exact asa, esti asa în felul tău, iar eu sunt exact asa în felul meu. Suntem cu totii ceea ce suntem, si nu putem fi altfel până la urmă. Este un motiv de bucurie. 
John Welwood - Iubiri Perfecte, Relatii Imperfecte


vineri, 17 august 2012

Mesaje de Suflet

Să-ti explic ceva. Părerea ta este că Dumnezeu apare în viată într-un singur mod. Aceasta este o idee foarte periculoasă. Ea te împiedică să-L vezi pe Dumnezeu în deplinătatea Lui. Se spune că dacă nu-L vezi pe Dumnezeu în Tot Ceea Ce Este, pierzi esentialul. Acesta este un mare Adevăr. Dumnezeu este în tristete si în  râs, în amărăciune si bucurie. Există un scop divin în spatele a tot ceea ce se află - si deci o prezentă divină în totul. Dumnezeu este si ce e sus si ce e jos. Si ce e fierbinte si ce e rece. Si stânga si dreapta. Si respectuos si lipsit de respect. Crezi că Dumnezeu nu stie să râdă? Crezi că lui Dumnezeu nu-I place o glumă bună. Nu poti să creezi un lucru - nici un gând, nici un obiect, nici un eveniment, nici o experientă de vreun fel - care să fie în afara planului lui Dumnezeu. Pentru că planul lui Dumnezeu este ca voi să creati orice - totul - absolut orice doriti. Răul este ceea ce voi numiti rău. Chiar si pe el îl iubesc, pentru că, numai prin ceea ce voi numiti rău, puteti cunoaste binele; numai prin ceea ce voi numiti lucrarea diavolului, puteti cunoaste si face lucrarea lui Dumnezeu. Eu nu iubesc ceea ce este fierbinte mai mult decât iubesc ceea ce este rece. Ceea ce este înalt, mai mult decât ceea ce este scund; stânga mai mult decât dreapta. Totul este relativ. Gândesti că Eu dispretuiesc pe unele, în timp ce le iubesc pe altele? Vă spun: Eu nu dispretuiesc nimic. Nimic nu-Mi repugnă. Totul este viata si viata este darul suprem; o comoară de nedescris; sfânta sfintelor. Totul este „de acceptat” în fata lui Dumnezeu, deoarece, cum ar putea Dumnezeu să nu accepte ceea ce există? A respinge un lucru înseamnă a nega faptul că el există. Ideile tale despre corect si gresit sunt doar atât - idei. Ele sunt gândurile tale care dau forma si substanta lui Cine Esti. Ar exista un singur motiv ca să schimbi toate acestea; un singur scop ca să faci o modificare: dacă nu esti multumit ce Cine Esti. Numai tu poti stii dacă esti fericit. Numai tu poti să spui despre tine: „ Aceasta este creatia Mea întru care am binevoit.”
Tu te-ai creat pe tine însuti din experienta altora. Dacă păcatul ar exista, el ar fi acesta: să îti dai voie se devii ceea ce esti, datorită experientei altora. Acesta este„ păcatul” pe care l-ati comis voi. Voi nu asteptati propria voastră experientă, voi acceptati experienta altora ca pe o scriptură, si apoi, când întâlniti pentru prima dată adevărata experientă, voi extindeti ceea ce credeti că stiti deja si asupra acestei noi experiente. Dacă nu ati proceda asa, ati putea avea o experientă complet diferită - una care v-ar putea dovedi că sursa sau învătătorul originar sunt gresite. Adevăr îti spun Eu tie: atâta timp cât îti faci griji în legătură cu ce gândesc altii despre tine, te afli în stăpânirea lor. Numai atunci când nu ai nevoie de nici o aprobare din afară, poti fi propriul tău stăpân. Frica si vinovătia sunt singurii dusmani ai omului. Sentimentul de vinovătie te face ostaticul lui cine nu esti. Adevăr îti spun Eu tie: vinovătia este mana care distruge recolta - otrava care omoară plantele. Prin vinovătie tu nu poti să evoluezi, doar te vestejesti si mori. Nu poti să hotărăsti în mod inteligent ce este mai bine pentru tine, până nu decizi în mod inteligent cine si ce esti. - N.D.Walsch - 


marți, 14 august 2012

Povestea fiului rătăcitor


A fost odată un copil cuminte, care ducea o viaţă fericită şi lipsită de griji, în sînul familiei sale. Nimic nu-i lipsea. Tatăl lui era Dumnezeu, iar îngerii şi sfinţii erau fraţii şi surorile sale. Avea hrană din belşug, din tot ce-i poftea inima, dar mai presus de orice avea parte de dragostea şi purtarea de grijă a familie sale. Era pe deplin fericit!

Timpul a trecut, copilul s-a văzut mai măricel şi pentru că auzise el cîte şi mai cîte despre cele ce se petreceau în lumea largă, i s-a urît cu viaţa ce-o ducea lîngă ai lui. Voia altceva. Cu totul altceva. A intrat într-o zi în odaia Tatălui său şi I-a spus:
“Tată, am văzut că băieţii de vîrsta mea petrec, chefuiesc, trag cu puşca, se duc la război. Dă-mi voie să mă duc şi eu cu ei, măcar o dată!”
“Fiule”, i-a răspuns atunci Tatăl cu inima întunecată dintr-odată, “mai bine rămîi o vreme şi cînd te vei face bărbat deplin, atunci te vei putea duce fără nicio grijă unde vei vrea. Acum eşti prea mic. Nu te duce!”
“Să nu mă duc? Cu Tine mă fac de rîs dinaintea tuturor prietenilor mei. M-am săturat de Tine. Mă duc oricum. Nu încerca să mă opreşti, că o să fac tot cum ştiu eu!”.
Tatăl a oftat şi a lăsat fruntea înnegurată în pămînt, spunînd: „Măcar ia ceva bani, să ai cu tine pe acolo pe unde vrei să te duci, ca să nu-ţi fie greu”.
„Mulţumesc, Tată!”, spuse băiatul învoirat şi o zbughi spre odaia lui ca să se pregătească.
Jale mare a fost în toată casa atunci cînd băiatul a plecat. Plîngea şi ultima slugă din casă, darămite Tatăl lui… Însă el era bucuros, vesel, ca omul care respiră pentru prima dată aerul nesfîrşitei libertăţi.

***
Şi aşa, cu desaga în spinare, băiatul a plecat. Voia să ajungă departe, cît mai departe de locurile acelea, care aveau pentru el un aer de plictiseală. A mers el cît a mers şi înainte să apună soarele după deal, a ajuns la un han. Înăuntru era lume multă. Muzică, fum, vorbărie, rîsete… Se simţea atît de bine… Nici nu trecuse mult de cînd plecase de acasă şi se pare că deja găsise ceea ce căuta. Chiui de bucurie şi dădu să intre, cînd de nicăieri, îi apăru dinainte un cerşetor zdrenţăros cu mîna întinsă:
„Dă-mi un bănuţ şi te las să treci”, îi spuse cerşetorul.
„Ce spui, nene, mă opreşti din drum chiar tu, un necăjit?” Scoase totuşi la nimereală un bănuţ lucitor de la brîu şi i-l aruncă cerşetorului dinainte: „Iaca bre, un bănuţ. Lasă-mă să trec! Te-ai pomeni că eşti vameşul locului acestuia”. „Ba sînt vameşul locului de unde te tragi, băiete. Dar hai să ne socotim. Pentru bănuţul ce mi l-ai dat, am să-ţi spun din ce lume vii. Vii din rai, de acolo unde trăiesc sfinţii”. „Ştiu şi singur! Mi-e lehamite de sfinţi”, i-o tăie scurt tînărul şi-l împinse pe cerşetor la o parte ca să poată trece.
Tînărul a intrat în han şi a rămas acolo o bună bucată de vreme. S-a însurat cu hangiţa, a făcut cu ea copii. Dar după un timp, hangiţa s-a dus după altul, iar pe el l-a lăsat să robească la han cît era ziua şi noaptea de lungă. Îşi simţea trupul apăsat. Nu mai putea. Într-o zi, sătul de viaţa de acolo, şi-a făcut din nou desaga, dar nu s-a întors la casa Tatălui său, ci voia să mai caute. Astfel, a pornit din nou în lume. A mers cale lungă, pînă ce a ajuns la porţile unei cetăţi strălucite, cu străzi largi, cu universităţi, teatre şi operă. După chinul de la han, ceea ce vedea dinaintea ochilor i se părea raiul pe pămînt.
Cînd să treacă de pragul cetăţii, cerşetorul, care parcă mai ieri îi ceruse un bănuţ ca să-l lase să intre în han, i se ivi din nou dinaintea ochilor.
„Dă-mi un ban şi am să-ţi spun din ce lume vii”, îi zise cerşetorul. „Ştiu din ce lume vin, hai, lasă-mă!”, făcu omul un gest nervos cu mîna. Băgă totuşi mîna în buzunar şi-i dete o monedă. Bucuros, cerşetorul o luă şi-i spuse omului: „Vii din lumea fiinţelor cu trup şi fără minte”. „Ei… asta-i prea de tot!”, îl împinse el pe cerşetor cu mîna şi intră în cetate plin de mînie.
Acolo petrecu bine o perioadă de timp. Lume rafinată, banchete, studii universitare… Pînă cînd într-o zi, fără să ştie prea bine de ce anume, s-a trezit internat într-o unitate de psihiatrie. Diagnosticul: depresie acută. A stat acolo o vreme, s-a refăcut, dar şi-a dat seama că nu mai putea continua asemenea viaţă. Îşi simţea sufletul pustiu. Dar nu s-a întors acasă nici acum, ci a plecat spre alte locuri…
A mers cît a mers pînă a ajuns departe, departe, într-un loc despre care nu mai auzise niciodată. Voia să-şi încerce norocul şi acolo.
Cînd să intre în oraş, cerşetorul îi blocă trecerea din nou: „Dă-mi un ban, şi am să-ţi spun din ce lume vii”. Speriat de această dată de apariţia de dinaintea lui, neştiind ce să mai creadă, omul scoase un ban şi i-l dădu, întrebîndu-l: „De unde zici dumneata că vin?”
„Vii din lumea fiinţelor cu minte şi fără trup”, răspunse cerşetorul.
„Aşa o fi”, zise el enervat, „dar acum dă-te la o parte ca să intru, că dacă nu, ai să simţi chiar pe trupul dumitale cam ce-mi trece prin minte!”
Îl împinse pe cerşetor şi porni spre oraş. Totul era diferit de ce văzuse în trecut. Aici, lumea nu era nici proastă ca la han, nici visătoare ca în cetatea unde îşi făcuse studiile. Cîteva idei despre lumea în care ajunsese şi le făcuse încă de la universitate. Era o lume a egalităţii, unde cel bogat nu mai oprima pe cel sărac, aşa cum văzuse şi trăise el în trecut. Necazurile puteau fi uitate. Acum, putea trăi cum voia el. S-a pus să muncească, pentru a putea să se bucure de lumea aceea fabuloasă. La început a lucrat 8 ore pe zi, apoi, cum vremurile erau mai grele, a început să lucreze 12 ore, apoi 14. După aceea şi-a luat o saltea la locul de muncă, ca să se odihnească mai bine şi să nu mai facă naveta. A putut astfel să lucreze 18 ore pe zi. Apoi 22. De acest prag nu a mai putut trece, ci a murit.

***
Acum, deja călit şi încercat, voia în sfîrşit să se întoarcă acasă, la familia lui. Cînd să intre pe poarta Împărăţiei veşnice, cerşetorul i s-a pus dinainte: „Dă-mi un ban şi te las să treci!”
„Nu am bani”, i-a răspuns omul care deja îmbătrînise.
„Atunci nu poţi să treci!”, îi replică cerşetorul.
„Ai milă de mine şi lasă-mă să trec. Sînt atît de obosit…”
„Nu mă mai poţi împinge sau lovi ca altădată, nu?”, îl întrebă cerşetorul.
„Cu adevărat, nu mai pot. Fii bun şi spune-mi măcar din ce lume vin”.
„Vii din lumea celor fără trup şi fără minte”.
„Nu înţeleg”, făcu atunci omul. „Mai întîi a fost lumea celor cu trup şi fără minte, apoi a celor cu minte şi fără trup, iar ultima a fost a celor fără minte şi fără trup. Spune-mi, te rog, ce înseamnă toate astea?”
Cerşetorul îi zise atunci:
„Oamenii au crezut că dacă se supun trupului vor fi dumnezei. Ei s-au făcut astfel după chipul şi asemănarea animalelor. Animalele care trăiesc pe lîngă oameni caută să se înomenească, să se poarte ca oamenii, să iubească, adică să urce mai sus decît le-a făcut Dumnezeu. Oamenii au făcut, însă, invers decît animalele: au socotit că mintea şi raţiunea nu sînt bune şi s-au făcut asemenea animalelor. Aici intră toţi cei pe care i-ai văzut pe vremea cît trăiai la han, adică oamenii curvari, beţivi, grosolani, proşti, vulgari, golani, agresivi.
Aceasta este lumea în care trupul a căzut în mîna demonilor.
Dar nu ai vrut o asemenea lume, şi bine ai făcut. Însă ai nimerit în a doua, şi mai rea, alcătuită după modelul demonilor, adică cu minte, dar fără trup. Aceea e o lume subţire, sofisticată, rafinată, o lume a spiritului, o lume a civilizaţiei. Acolo, visele şi speranţele sînt mii şi mii, dar ele nu se împlinesc, pentru că aceea este o lume a spiritului fără trup, adică fără materializare. De ceea, este o lume plină de depresivi şi melancolici.
Este de fapt lumea în care sufletul a căzut în mîna demonilor.
Dar ţie, omule, nu ţi-a plăcut nici această lume. Şi bine ai făcut. Nu ai vrut nici lumea trupului, nici lumea spiritului. Ai vrut, după cum era firesc, o lume care să le îmbine pe acestea, să aibă şi trup şi suflet, după cum tu însuţi eşti alcătuit. Dar vai, ai nimerit în lumea capitalistă. Aceasta este o lume fericită în teorie. Însă capitalismul, care prin alte părţi se mai numeşte şi comunism, este bun doar pînă cînd intri înăuntru. Resursa din care se hrănesc capitalismul şi comunismul nu sînt bogăţiile naturale, nu sînt banii, ci însuşi omul. Nu ai făcut bine ducîndu-te acolo. În lumea aceea, cei care nu şi-au pierdut încă trupul, ca şi cei care nu şi-au pierdut încă sufletul nu au scăpare. Acolo, oamenii nu sînt nici ca animalele, nici ca demonii, ci ca materia. Ei sînt materie. Animalele au trup, demonii au minte, însă materia neorganizată, adică ţărîna, nu are nici trup, nici minte. Din materie nu pot fi făcute decît maşinile, roboţii, după ideile stăpînior-creatori care le mînuiesc. Omul capitalist sau comunist, numit şi omul nou, este o simplă maşină. Capitalismul şi comunismul l-au adus pe om în starea de dinainte de a fi zidit, l-au nimicit. De aceea, lumea din care vii tu acum este lumea distrugerii, a pustiului, a dezolării. Este lumea în care omul nu mai este nimic, nu mai valorează nimic. Este lumea care te-a ucis pe tine…”
„Dragul meu fiu”, spuse apoi cerşetorul arătîndu-Şi adevărata înfăţişare. „Eu sînt Tatăl tău. Ţi-am urmat paşii pe unde ai fost toată viaţa ta. M-ai ţinut lîngă tine prin bănuţul pe care Mi-l aruncai mai mult în silă atunci cînd treceai vămile vieţii. Ai suferit chinuri cumplite: Mai întîi din pricina neîmplinirii sufletului, apoi din cauza neîmplinirii trupului, iar în cele din urmă din cauza neîmplinirii nici a sufletului, nici a trupului.
O, dar cîtă bucurie am acum, căci iată, pînă la urmă, ai ajuns înapoi acasă, unde ai de toate. Intră să te bucuri şi să-ţi bucuri şi fraţii. Intră acolo unde este împlinire. Intră şi fii din nou fericit.
Am, însă, o întrebare pentru tine, fiul Meu: De ce nu s-a putut şi altfel?…”