Egoul si trezirea spirituală

Există multe cazuri de indivizi care au experimentat ivirea acelei noi dimensiuni a constiintei ca rezultat al unei pierderi tragice într-un moment din viata lor. Unii au pierdut tot ce detineau, altii si-au pierdut copiii sau sotia, pozitia socială, reputatia sau capacităti fizice. Ceea ce dăduse sens vietii lor, cele cu care se identificaseră ani de-a rândul le fuseseră luate. Apoi dintr-o dată si în mod inexplicabil, suferinta sau teama mare care puseseră initial stăpânire pe ei au dispărut, lăsând loc unui sentiment sacru de Prezentă, unei păci adânci, unei seninătăti si a unei eliberări complete de frică. Acest fenomen trebuie să-i fi fost familiar Sfântului Pavel, care a folosit expresia „pacea lui Dumnezeu care covârseste orice minte”. Este într-adevăr o pace care nu pare să aibă vreun sens, iar cei care au experimentat-o s-au întrebat: în situatia aceasta, cum de pot să simt o astfel de pace? Răspunsul este simplu, odată ce ai  realizat ce este egoul si cum functionează el. Când formele cu care te-ai identificat, care ti-au dat sentimentul de sine se năruie sau îti sunt luate, rezultatul poate fi o prăbusire a egoului, din moment ce egoul este identificarea cu mintea. Când nu mai rămâne nimic cu care să te identifici, cine esti? Când formele din jurul tău mor sau moartea se apropie, sentimentul Fiintării, acela de Eu Sunt este eliberat din întrepătrunderea cu forma: Spiritul ce fusese închis în materie este eliberat. Realizezi că identitatea ta esentială este fără de formă, o Prezentă atotpătrunzătoare. Realizezi adevărata ta identitate ca fiind constiinta însăsi, si nu ca fiind acele lucruri cu care se identificase constiinta. Aceasta este pacea lui Dumnezeu. Adevărul ultim privitor la ceea ce esti nu este „sunt aceasta” sau „ sunt cealaltă”, ci „Sunt”. 

Nu toti cei care se confruntă cu o mare pierdere experimentează si trezirea. Există oameni care creează imediat o imagine mentală puternică sau o formă a gândirii în care se văd victime, fie ale circumstantelor, ale altor oameni, ale soartei nedrepte sau ale lui Dumnezeu. Se identifică puternic cu această formă mentală si cu emotiile cărora le dă nastere - de ex. furie, resentimente, autocompătimire si asa mai departe - iar ea ia imediat locul tuturor celorlalte identificări care s-au prăbusit din cauza pierderii suferite. Cu alte cuvinte, egoul găseste repede o formă nouă. Faptul că această nouă formă este una profund nefericită nu-l interesează prea mult, important pentru el este să aibă o identitate, fie ea bună sau rea. De fapt, acest nou ego va fi mai contractat, mai rigid si impenetrabil decât cel vechi. Eckhart Tolle - Un Pământ Nou