luni, 25 mai 2015

Căile egoului

   Misterioase sunt căile mintii. Crezi că vrei să renunti la ego, iar în adâncul inimii stii că nu vrei să renunti. Poate că vrei să-l cizelezi ceva mai mult, poate că-l vrei mai rafinat, dar nu vrei cu adevărat să renunti la el. Dacă ai vrea să renunti la el, n-ar avea cine să te împiedice. Nu-ti stă în cale nicio barieră. Simpla vrere e suficientă ca să poti renunta la el, dar dacă nu vrei să renunti la el, nu e nimic de făcut. Nici o mie de buddha si lucrând asupra ta n-ar avea niciun rezultat, fiindcă nu se poate face nimic din afară. 
   V-ati gândit cu adevărat la lucrul acesta, ati meditat vreodată cu privire la el - dacă chiar vreti să renuntati la ego? Vreti cu adevărat să deveniti o nefiintă, un nimic? Chiar si în proiectiile sale religioase vreti să fiti ceva, vreti să realizati ceva, să ajungeti undeva, să fiti ceva. Chiar si atunci când vă gânditi să fiti umili, umilinta voastră, smerenia voastră e doar un ascunzis secret pentru ego si nimic altceva.
   Uitati-vă la asa-zisii oameni smeriti. Ei spun că sunt smeriti si vor încerca să demonstreze că sunt cei mai smeriti din orasul lor, din localitateaa lor - cei mai smeriti. Iar dacă îi contrazici si le spui: Nu, e altcineva mai smerit decât tine, se vor simti răniti. Cine este cel care se simte rănit? 
   Tocmai citeam despre un sfânt crestin. În fiecare zi el spune, în rugăciunea către dumnezeul lui: sunt omul cel mai rău de pe pământul ăsta, păcătosul cel mai mare. În aparentă e un om foarte umil, dar nu e asa. El spune că e cel mai mare păcătos de pe pământ, iar dacă Dumnezeu însusi ar contesta lucrul acesta, chiar si cu el s-ar certa. Ceea ce-l interesează pe el în profunzime este să fie cel mai mare, nu să fie păcătos. Poti să fii păcătos dacă ti se permite să fii cel mai mare păcătos. Te poti bucura de asa asa ceva. Cel mai mare păcătos - atunci devii o culme. Virtutea sau păcatul sunt lipsite de substantă; trebuie să fii cineva. Egoul tău trebuie să fie pe culme, indiferent despre ce este vorba.
Osho


sâmbătă, 9 mai 2015

Maria Timuc - Iubirea

   ''Zi de zi încă un pas, încă zece pasi...către tine însuti! În tine sunt toate răspunsurile pe care le cauti si toată iubirea pe care o cauti în lume. Tu esti acela ce rămâne cu tine, oricine ar pleca, oricine ar veni: ai grijă de tine însuti, iubeste-te, pretuieste-te, fii responsabil, fă lucrurile care-ti fac bine si care le fac bine celor din jurul tău, chiar dacă ele nu te fac...celebru sau bogat. Lumina pe care o vei descoperi, mergând pe cale, va atrage spre tine ceea ce ai nevoie pentru viată: nu te teme si nu te îndoi. Esti iubit dincolo de întelegere de către acela ce străluceste în tine, doar că...ai uitat. Uitasem si eu dar, păsind către mine însumi, mi-am amintit. Aminteste-ti si tu...
   Esti IUBIRE!  Esti...ceea ce cauti! Esti cel pe care îl cauti! Să nu disperi, să speri. Să te ridici după ce ai căzut. Să vrei, căci poti! Fii bun cu altii si fii bun cu tine însuti. Iartă-te si iartă orice ar fi! Viata ta e însăsi dovada că Dumnezeu există!
   Tu esti dovada că Dumnezeu există si de aceea esti pretios! Niciodată n-a mai fost pe Pământ un altul ca tine, în această formă în care esti acum, nici nu va mai fi vreodată. Esti unic si de aceea...esti iubit, ESTI IUBIRE! Ai grijă de tine însuti si ai grijă de ceilalti, care sunt asemeni tie! ''
Maria Timuc''Pasi către tine însuti. Vindecarea cauzală''