La origine, sufletele trăiau în Dumnezeu, având o libertate totală, fără limite, dar ele au iesit, rupând astfel legătura directă ce le unea cu el. Sarcina fiintei coborâte pe pământ este de-a lucra, prin cunoasterea adevărului la regăsirea acestei libertăti primordiale la care are dreptul. Toate fiintele aspiră la libertate, dar fără să chibzuiască, fără să înteleagă că ea depinde exclusiv de adevărul si dragostea pe care le au în ele. Cea mai mică manifestare de violentă sau de nedreptate este un atac la adresa libertătii, a adevărului si a dragostei.
Libertatea este înainte de toate o calitate de spirit. Un om poate să se afle în închisoare si să fie liber. Dar el poate de asemenea să fie liber în exterior si totodată limitat interior, captiv al ideilor si aspiratiilor false.
Libertatea nu vine din afară, ci emană din interior, din spiritul adevărului, din divinul existent în om. În sânul acestei libertăti, el se poate analiza, judeca, poate recunoaste ce anume din el este lumină si ce e întuneric si, prin aceasta, se poate abtine cu bună stiintă de la tot ce nu e întelept.
Calea libertătii este luminată de nobletea sufletului, de credintă si de compasiunea unei inimi caritabile. Omul liber întelege limbajul naturii vii, o ascultă si i se supune; el primeste totul cu bucurie, nu se teme nici de sărăcie, nici de boli, nici de suferintă, fiindcă stie că prin ele va învăta ceva util si că ele ascund viitoarele lucruri bune din viata lui.
Orice fiintă aspiră la libertate; totusi trebuie să cunoastem mijloacele de-a o dobândi, să stim de unde provine. Nu, desigur, din exterior, ci prin efortul constient, asiduu asupra ta însuti, desăvârsindu-te, cultivând toate posibilitătile binelui, frumosului, sănătătii existente în om. Libertatea si răbdarea merg mână în mână. Doar cel ce e răbdător e liber, si doar omul liber poate fi răbdător.
Fiinta care este încă sclava păcatului si a minciunii trebuie, pentru a se elibera, să se nască din nou în adevăr. „Noua nastere” înseamnă ruptura legăturilor care împiedică purificarea, dezvoltarea noastră corectă si ascensiunea noastră spre perfectiune. Lanturile destinului, ale necesitătii impuse de bătrâna karmă trebuie rupte. Noua nastere este restabilirea legăturii primordiale a omului cu Dumnezeu. Pentru a fi liber, omul trebuie să reînnoade si să mentină cu sfintenie această legătură cu Creatorul său; cu oricare altă fiintă el trebuie să întretină relatii întelepte, pure si echilibrate.
Veti cunoaste adevărul si el vă va face liberi. Nu sunt cu adevărat liberi decât cei ce iubesc adevărul, care trăiesc în el si pentru el. Când omul rezistă dorintei nechibzuite de-a mânca sau de-a bea mai mult decât trebuie, el este liber. Când, ispitit să bage mâna în portofelul altuia, se abtine, este liber. Dar când cedează si îsi satisface toate dorintele, el încetează să mai fie. Omul liber cunoaste si aplică regulile nutritiei sănătoase si controlate; el stie să respire profund, calm si ritmic; el vrea să-l slujească pe Dumnezeu si îl slujeste cu bucurie.
Liber este cel ce îsi poate reface viata si care apoi îsi ajută aproapele să si-o amelioreze si el. Fiinta liberă e puternică, ea poate suporta dificultătile, suferintele, ofensele. Fricosii si cei slabi nu sunt liberi fiindcă sunt supusi unor influente străine dăunătoare, iar curajul si forta le lipsesc.
Peter Deunov - Secretul celor trei lumi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu