Totusi, ce înseamnă iubirea de sine? În experienta mea, este ceva mai profund decât îndemnurile promovate de vreun guru care proclamă: „ Crezi în tine, esti fantastic si da, oamenii te plac!”
Iubirea de sine este un lucru mult mai sacru si misterios. Este o strălucire interioară, o atmosferă de căldură care începe treptat să te inunde pe măsură ce înveti să-ti spui da tie însuti. Cel mai bun lucru pe care-l poti să face din iubire de sine este să-ti permiti să fii. Să fii ce? Tu însuti, bineînteles. Este definitia iubirii de sine pe care o propun eu: să-ti permiti să fii fiinta care esti. Esti constient de fiinta pe care o reprezinti, fiinta care vrea să trăiască în tine, prin tine, ca tine? Dacă esti cinstit, vei recunoaste că abia dacă cunosti această dimensiune profundă din fiinta ta. Fiinta pe care o reprezinti nu e ceva la care să stai să te gândesti. Este dincolo de orice gând. Fiinta pe care o reprezinti nu poate fi găsită decât aici, în nucleul experientei tale de viată din acest moment. Restul nu e decât amintire sau proiectie mentală. Cine ai fost tu ieri, anul trecut sau în copilărie, adolescentă, tinerete sunt doar amintiri. Nici una dintre aceste persoane nu este cine sau ce esti tu. Dacă tii în memorie o imagine sau un concept despre ceea ce esti, îti bagi sufletul într-o cuscă si nu-ti permiti să trăiesti liber si expansiv. Ce se întâmplă când îti permiti să fii prezent, chiar aici în acest moment, fără să te bazezi pe vreo imagine familiară sau credintă stocată pe „hard disk”-ul memoriei, care să-ti spună cine esti? La început, ai putea avea un sentiment de dezorientare. Dacă te poti relaxa pur si simplu în acest sentiment pentru o clipă, fără să te lasi coplesit de frică, ai putea avea un moment în care să te simti pe tine însuti ca pe o prezentă vie, o fiintă misterioasă, impenetrabilă, deschisă, trează, si gata să răspundă curentelor schimbătoare ale fiecărei clipe. Lasă-te să fii acea fiintă, chiar dacă doar pentru o clipă la început, aici si acum. Acest lucru îti va permite să te relaxezi si să te conectezi cu tine însuti, oferindu-ti un gust proaspăt si imediat al demnitătii si valorii tale inerente. Momente minunate ca acestea fac posibilă fericirea de-a fi în viată, de-a fi fiinta care esti. Cu cât gusti mai mult din această stare de conectare, cu atât mai mult ea dă nastere unei străluciri interioare, care este experienta imediată a iubirii de sine.
A-ti spune da înseamnă de asemenea să accepti fiinta împrăstiată, imperfectă pe care o reprezinti. „ Era simplu să-l iubesti pe Dumnezeu în tot ce era frumos”, a scris Sf. Francisc. Totusi, el a recunoscut că, pentru ca iubirea să fie adevărată, ea trebuie să includă totul, inclusiv întunericul si toată durerea vietii. Astfel că a continuat spunând: „ Lectia întelepciunii mai profunde, totusi, m-a învătat să-l îmbrătisez pe Dumnezeu în toate lucrurile”. Cum să-l îmbrătisezi pe Dumnezeu în toate lucrurile din interiorul tău? Nu numai în ceea ce este frumos, ci si în inima bestiei? După cum a scris învătătorul spiritual german Rudi (Swami Rudrananda): Singurul lucru care poate crea unitate în interiorul tău este capacitatea de a avea o părere mai bună despre tine, pe măsură ce lucrezi zilnic pentru a te deschide mai mult si spui „bine, mă enervez usor”, sau „sunt agresiv”, sau „ador să fac bani”, sau „nu-mi pasă de nimeni altcineva”. Odată ce recunosti că esti toate acestea...vei putea în sfârsit să iei o gură de aer si să le permiti să se deschidă...Eul tău, prejudecătile si limitările pe care le ai reprezintă materia ta primă. Din materia primă te descompui, cresti si absorbi energia. Dacă o procesezi si o rafinezi pe toată, te poti deschide în mod constient.
Ceea ce contează cel mai mult este să atingi pentru un moment ce se află acolo, să lasi să existe si să te simti pe tine acolo cu acel lucru, deschis, permitându-ti să fii asa cum esti, desi poate că nu-ti place ce simti. „ Da, pot fi aici cu mine, chiar dacă apare anxietatea...desi există si îndoială de sine...desi există singurătate.” Pe măsură ce te deschizi putin câte putin către orice stare în care te afli, experimentezi direct deschiderea care vede si lasă lucrurile să existe. Observă cum deschiderea este mai mare decât orice altă stare prin care treci. Fii această deschidere, care îti poate sustine trăirile într-un mod blând si delicat. Astfel, intri în contact cu fiinta mai complexă pe care o reprezinti, care nu este prinsă în nici una dintre aceste stări mentale. Mai presus de orice, să nu te identifici cu nici o stare prin care treci, nu le permite să spună ceva despre tine. Când constientizezi „mi-e frică”, asta nu înseamnă că frica te reprezintă, ci este un fel mai simplu de a spune „sunt constient de frica ce se naste în corpul si mintea mea”. Eul care poate cunoaste frica nu este în sine înfricosat. El este fiinta complexă pe care o reprezinti, constientizarea care poate vedea si sustine orice se află în interiorul tău.
O altă etapă în sporirea iubirii de sine este să fii capabil să apreciezi ceea ce-ti apartine numai tie si ceea ce ai de oferit doar tu. Fiecare dintre noi are o contributie specială de adus acestei lumi, mai ales atunci când ne dezvăluim adevărata natură. Fiecare suflet îsi are propriul caracter multifatetat, asemenea unei bijuterii, are „acel ceva” al lui. Desi nimeni nu poate identifica exact acest „dar special”, el este ceea ce iubesc oamenii atunci când te iubesc pe tine. „ Acel ceva” înseamnă exact asa, esti asa în felul tău, iar eu sunt exact asa în felul meu. Suntem cu totii ceea ce suntem, si nu putem fi altfel până la urmă. Este un motiv de bucurie.
John Welwood - Iubiri Perfecte, Relatii Imperfecte
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu