Un bărbat din India avea două vase mari, pe care le atârna de cele două capete ale unui băt, si le căra pe după gât. Un vas era crăpat, iar celalalt era perfect si tot timpul aducea întreaga cantitate de apa. La sfârsitul lungului drum ce ducea de la izvor până acasă, vasul crăpat ajungea doar pe jumătate. Timp de doi ani, asta se întâmpla zilnic: bărbatul aducea doar un vas si jumătate de apă. Bineînteles, vasul bun era mândru de realizările sale. Dar bietului vas crăpat îi era atât de rusine cu imperfectiunea sa, si se simtea atât de rău că nu putea face decât jumătate din munca pentru care fusese menit! După 2 ani de asa zisă nereusită, cum credea el, i-a vorbit într-o zi bărbatului lângă izvor: “ - Mă simt atât de rusinat, pentru că această crăpătură face ca apa să se scurgă pe tot drumul până acasă!” Bărbatul a zâmbit. “ - Ai observat că pe partea ta a drumului sunt flori, însă pe cealaltă nu? Asta pentru că am stiut defectul tău si am plantat seminte de flori pe partea ta a potecii, si, în fiecare zi, în timp ce ne întoarcem, tu le uzi. De doi ani culeg aceste flori si decorez masa cu ele. Dacă nu ai fi fost asa, n-ar mai exista aceste frumuseti care împrospătează casa.”
Fiecare dintre noi avem defectul nostru unic. Însă crăpăturile si defectele, împreună, ne fac viata mai interesantă si ne răsplătesc mai mult! Este bine să luăm fiecare persoană asa cum este si să căutăm ce este bun în ea.
Deci, nu uitati să mirositi florile de pe partea voastră de drum!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu