A fost odată un împărat. În fiecare zi el avea obiceiul să dispară într-o încăpere din mijlocul palatului său. Împăratul tinea mereu la el cheia de la camera respectivă, iar când se ducea în cameră încuia usa pe dinăuntru.
Încăperea aceea avea o singură usă si nicio fereastră. Din douăzeci si patru de
ore, el petrecea în camera respectivă cel putin o oră.
Nici măcar sotiile lui nu stiau nimic
despre acea încăpere, fiindcă el nu vorbise niciodată nimănui despre ea. Dacă
întreba cineva, el zâmbea si tăcea si nu dădea nimănui cheia. Toti cei din jur
erau surprinsi de acest lucru si curiozitatea lor crestea cu fiecare zi: ,, Ce
face el acolo?’’ Nu stia
nimeni. Stătea o oră în camera aceea încuiată, apoi iesea în tăcere si punea
cheia în buzunar, iar în ziua următoare făcea iar acelasi lucru. În cele din
urmă curiozitatea oamenilor a întrecut orice limită si ei au conspirat ca să
afle ce făcea împăratul. Ministrii lui, nevestele lui, fiii lui, fiicele lui au
luat cu totii parte la conspiratie.
Într-o noapte au făcut o gaură în zid, ca
să poată vedea ce făcea el când intra data viitoare acolo. A doua zi, când
împăratul a intrat, cu totii s-au uitat pe furis prin gaură, unul câte unul.
Dar cel care punea ochiul în dreptul găurii se dădea imediat în lături si
spunea: ,, Ce tot face? Ce tot face?’’ Dar nimeni nu putea spune ce făcea el.
Împăratul intrase si-si dăduse jos toate
hainele. Apoi si-a întins bratele către cer si a zis: ,,O, Doamne! Persoana
care purta hainele astea nu sunt eu. Ea nu reprezintă realitatea mea – aceasta e realitatea mea.’’ Si începea
să sară si să urle si să strige insulte si să se poarte ca un nebun.
Oricine se uita prin gaură se dădea
imediat la o parte, socat si zicea: ,,Ce face împăratul nostru? Noi credeam că
poate face yoga sau spune rugăciuni. Dar asa ceva! Ce face?’’
Si îi zicea împăratul lui Dumnezeu: ,,Persoana
tăcută si cu aspect pasnic care stătea îmbrăcată în fata ta e absolut falsă.
Bărbatul acela era un om cultivat. L-am făurit în tot felul acesta prin
eforturile mele. În realitate, eu sunt asa cum mă vezi acum. Asta e realitatea
mea, asta e nuditatea mea si asta e nebunia mea. Dacă îmi accepti realitatea, atunci
e totul bine – fiindcă eu pot să-i păcălesc pe oameni, dar cum te pot păcăli pe
tine? Purtând haine, le pot arăta oamenilor că nu sunt gol, însă tu stii foarte
bine că sunt gol. Cum te-as putea păcăli pe tine? Le pot arăta oamenilor că
sunt tăcut si beatific, dar tu mă cunosti în adâncul fiintei mele. Cum te pot
păcăli pe tine? În fata ta nu sunt decât un nebun.’’
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu