vineri, 24 aprilie 2015

Adevărul Muntelui

A fost odată un munte al cărui vârf se ascundea dincolo de nori; în jurul lui se întindeau câmpii vaste si văi după văi. În căutarea acestui vârf de munte oamenii se adunau din cele patru colturi ale lumii; oameni de nationalităti si temperamente diferite veneau acolo spre a descoperi Adevărul pe care-l continea muntele. Unii veneau să studieze flora si fauna coastelor, altii veneau să studieze stiintific straturile lui, înăltimea, circumferinta si umbra proiectată. Altii veneau să-l adore, să se bucure, să-l glorifice si să-i poarte amintirile în inimile lor. Unii veneau să-l picteze, altii să-l fotografieze, altii să ia mici bulgări de pământ sau pietre de munte, altii să săvârsească ceremonii în jurul lui, iar altii veneau si nu auzeau decât propriul lor ecou, propriul lor râs sau plâns. Altii veneau dorind cunoastere si dorind ca muntele să le dea solutii tuturor neajunsurilor lor. Vârful muntelui era însă dincolo de nori, aproape de cer si putini au fost cei care s-au urcat până în vârf si au avut de acolo deplina priveliste a tuturor văilor si câmpiilor, a tuturor popoarelor si raselor. 
   La fel este si Adevărul. Trebuie să fie puternic omul care vrea să urce în vârful muntelui, care vrea să înteleagă Adevărul în toată goliciunea lui, în toată perfectiunea lui. El trebuie să aibă o inimă tare si o minte tare ca să prindă si să mentină Adevărul si ochii tari, ca să poată suporta viziunea, să poată privi în fată gloria acestui Adevăr. Oamenii care vin să adore o imagine, să adore stâncile muntelui, zăresc numai o parte din el, si apoi se întorc acasă satisfăcuti de mica lor întelegere, de mica lor cunoastere, de mica lor întelepciune. Dar câtă vreme ei nu au întregul Adevăr, absolutul Adevăr, în toată profunzimea lui, în toată simplitatea lui, ei nu sunt Adevărul. Partea nu face întregul; un singur aspect al Adevărului nu dă deplina întelegere a Adevărului întreg. 
   Eu doresc să vă dau întregul Adevăr, acel Adevăr care sălăsluieste în mine si pe care eu am învătat, în curs de secole, de-a lungul mai multor vieti, să-l cuceresc si să-l stabilesc adânc în inima mea. Înainte de a putea accepta acest Adevăr în mod deplin, înainte de a-l putea întelege în toată goliciunea lui, în toată simplitatea lui, trebuie să dobânditi puritatea mintii si linistea inimii. Voi toti doriti solutii imediate pentru umbrele trecătoare ale suferintelor voastre, pentru umbrele trecătoare ale bucuriilor voastre si pentru că solutia nu este niciodată exterioară, ci tine numai de propria voastră întelegere, de propria voastră cunoastere, de propria voastră întelepciune, sunteti deceptionati. Pentru că nu sunteti în stare să întelegeti Adevărul în deplinătatea lui, există nedumerire, există confuzie, există întrebări, există îndoieli. Voi vreti ca toate lucrurile voastre, toate mâhnirile voastre, tot ce ati acumulat de secole, să fie măturat de licărirea de o clipă a Adevărului.
   Cum puteti tine râul curat, pur, fără murdărie, dacă izvorul însusi este pângărit? Trebuie asadar să vă întoarceti la izvor si acolo să începeti din nou; să începeti din nou să urcati acele povârnisuri pe care le-ati mai urcat. Reclamă însă renuntare completă, traversarea unor mari dureri, mari plăceri si extaze, dacă voiti să ajungeti la acel vârf de munte care-si tine fruntea deasupra norilor întelegerii omenesti. Dacă nu aveti o minte pură si o inimă curată, dacă nu aveti o minte care să posede întelegere si o inimă iubitoare si afectuoasă, atunci orice autoritate, orice cunostintă ati avea, din cărti sau de la oameni, se vor ofili ca frunzele toamnei. 
   Cei care vor să urce înăltimile întelegerii, ale Adevărului în întreaga lui plenitudine, în întreaga lui măretie si simplitate, trebuie să-si tină inima si mintea curate, perfecte si tari. Si pentru a face aceasta trebuie să vegheati si să vă examinati, să vă criticati singuri si necontenit să vă schimbati. 
   E necesar să fiti oameni tari, să fiti oameni cu experientă în întelepciune, înainte de a putea întelege Adevărul în toată măretia lui. Dacă vreti să urcati înăltimile unde se află Adevărul, trebuie să vă supravegheati toate faptele, trebuie să vă supravegheati toate gândurile, trebuie să vă supravegheati toate simtămintele, pentru că ele limitează dacă nu sunt curate, dacă nu sunt pure, dacă nu sunt tari, în raport cu Adevărul. Cine îl poate ajuta pe omul slab să urce creasta muntelui? Numai el singur se poate ajuta, numai el singur îsi poate aduna puterile ca să poată urca. Asadar, cei care doresc Adevărul ce le va distruge toate durerile si necazurile lor trecătoare, toate dorintele lor trecătoare, trebuie să aibă o inimă puternică, curată si pură. Trebuie să aibă întelepciune, experientă, intuitia care călăuzeste. 
   Pentru a dobândi toate aceste lucruri, trebuie să vă îndoiti, trebuie să cercetati fiecare actiune, să examinati fiecare gând ce tresare în voi si să nu fiti multumiti, nici măcar un minut, până nu sunteti multumiti de propriul vostru Adevăr, până când nu ati dobândit acea sigurantă care se naste din marea nesigurantă - nesiguranta scopului vostru, nesiguranta determinării voastre. Căci din această nesigurantă se va naste o sigurantă imensă, puternică si constientă de scopul în sine. 
   Păziti-vă, de asemenea, de autoritate. Autoritatea vă poate sprijini pentru o clipă, însă ea nu este durabilă, nu este permanentă si nu este Adevărul; ea este ca norul care trece pe cerul limpede si senin. Norul trece si voi rămâneti goi, arzând în lumina soarelui dogoritor. Dacă doriti să aveti acea cunoastere care să fie a voastră proprie, care să fie propria voastră creatie, rezultatul propriei voastre experiente, trebuie să coborâti în voi însivă, să vă curătati de toate lucrurile pe care le-ati acumulat, să vă curătati de toate impuritătile cu care v-ati încărcat, si apoi, încetul cu încetul, asa cum soarele răsare dimineata si împrăstie negura cu razele sale, tot asa se va naste în voi puterea, hotărârea si determinarea scopului suprem - acela de a urca în vârful muntelui. Deoarece numai acolo se află suprema mângâiere, pentru că numai ce ati adunat prin propria voastră cunoastere este durabil si permanent, si nimeni, oricine ar fi acela, nu mai poate distruge ceea ce ati creat cu propriile voastre suferinte si dureri. Iar de aici izvorăste dorinta de a trăi nobil; căci cine altul vă poate da dorinta de a trăi nobil în afară de voi însivă? 
   Ce inimă, în afară de cea proprie, poate inspira si îndemna o fiintă omenească să păsească pe calea păcii, pe calea Eliberării si a Fericirii? Altii vă pot doar încuraja sau descuraja, dar numai în voi însivă zace tăria de a păsi, numai în voi însivă zace hotărârea, numai în voi însivă zace întelepciunea. Dacă vreti să realizati acest Adevăr, dacă vreti să deveniti perfecti în cunoasterea acestui Adevăr, trebuie să treceti prin acel proces al renuntării, dând la o parte lucrurile care nu mai au valoare, dând la o parte mica voastră cunoastere, cu scopul de a câstiga o întelepciune si mai mare si asa, când veti ajunge în locul unde nu mai există nici un nor al îndoielii, al mistificatoarei judecăti, acolo unde nici vorbă nu mai poate fi de pervertirea judecătii sau de gânduri false, de emotii false si de iubiri trecătoare, atunci veti fi, cu adevărat, în posesia Adevărului. 
   Astfel, cei care au venit să adore muntele, îl vor adora, îl vor fotografia, vor duce cu ei pământul pe care l-au adunat, vor cerceta zânele si îngerii din jurul muntelui; aceia însă care au urcat până în vârf vor deveni muntele însusi, aceia care au ajuns până la pisc vor cunoaste fericirea de a ajuta, de a dărui si de a elibera pe ceilalti.
   Fiti atenti la ceea ce duceti cu voi, Adevărul întreg sau numai o parte din el. Dacă este numai o parte, lăsati atunci să crească în voi dorinta arzătoare de a atinge vârful muntelui, de a deveni însusi Adevărul. Când veti ajunge în acest stadiu, atunci veti fi în stare să dati acele ape ale vietii care sunt eterne, veti fi în stare să potoliti setea lumii, veti fi voi însivă mângâietorii lumii. Voi toti mergeti cu lumini de candelă; eu însă, pentru că vă port în inima mea, as vrea să vă dau lumina soarelui. 
   Cu soarele în inimi si cu fericirea în suflete, puteti crea lucruri care sunt durabile, lucruri care dau celorlalti mângâiere eternă. Pentru acela care a atins Eliberarea, pentru acela care a realizat, care detine Adevărul, nu există durere. Fiindcă în mine existati cu totii, pentru mine nu există separare; fiindcă voi nu mă aveti încă pe mine, există pentru voi separare si durere. Există separare pentru cei care, din cauza îngustei lor întelegeri a Adevărului, nu au cucerit Adevărul, nu au devenit parte integrantă din acest Adevăr. Dacă purtati însă în inima voastră acest Adevăr care este sfârsitul tuturor căutărilor, atunci nu va mai exista nici o separare. 
   În această luptă, în această crâncenă trudă pentru atingerea piscului muntelui, durerea si cu bucuria se împletesc. Oriunde veti merge, dacă aveti acest Adevăr cu voi, nu veti mai fi singuri, nu veti mai fi deprimati si nu veti mai avea nevoie de mângâiere din afară, nu vă va mai fi necesar nici un alt adevăr în afară de acest unic si etern Adevăr. ~ Jiddu Krishnamurti  [Viata Eliberată]

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu